Tudoricã, mândria Vasluiului, a plecat în cãtãnie. A fost chemat la datorie, chiar de generalul MãCiucã, cã tara avea nevoie mare de el. Cunoaste omul sase limbi si vã dati seama cã e arma secretã a României în rãzboiul din Ucraina. Cum stie la perfectie româna, moldoveneasca, rusa, chiar si un pic de ucrainianã, acesta se va însuruba adânc în liniile avanposturilor rusesti. Pe lângã cele patru limbi, acesta mai stãpâneste si limbajele de programare, pe care le stie la perfectie. Toatã ziua stã la aparatele de la Academia lui Fistichi din Vaslui, unde studiazã combinatiile de septari. Da’, dã Doamne sã nu fie nevoie, cã de-i intrã lui Tudoricã o linie completã, o sã bage la rosu si negru, pânã o sã-i pice acoperirea.
Ieri dimineatã, când nici nu rãsãrise soarele la Bucuresti, Tudoricã al nostru, de mânã cu mãmica si taticu’, s-a prezentat la cazarma din Piata Victoriei. A fost un pic de emotie în momentul despãrtirii, însã bãrbãteste, bãtrânul tatã i-a strâns mâna cu putere, fãcându-l imun la lacrimile mamei care nu mai conteneau sã-i tâsneascã pe obraz. La final, bãtrânul i-a zis: „Dragul tatii, eu pânã aici am putut sã te ajut. De acum rãmâi sãnãtos si sã te descurci singur, iar când vei da de greu, sã nu uiti cã esti fiu de baron si suflã în aripioarele de furnicã din buzunar. O sã vinã când Stãnescu, când Ciolacu, când Neacsu. Asa cã sã ai mare grijã de aceastã mostenire si când te duci la culcare sã fii cu mare bãgare se seamã sã nu ti le arunce nimeni în foc, ca sã pãtesti ca fiul de împãrat din Povestea Porcului.
ne meritam conducatorii….
Nici o jenă nu au nici tac-su și nici mă-sa! Sunt în Vaslui și în toata tara copii olimpici care termină facultățile cu merite,se duc se specializează pe afara la alte facultăți și când termină nu au loc de unul ca asta de zici ca e făcut la beție !!! Cum sa te duci sa pui ștampila pe trandafiri???? Cum????
La fel au plecat si alti flacai mandrii cu Timofticiuc in frunte. Pe ce merite?
Clar, a pus-o Mitica cu Nelu.