CÃLÃTOR… Primul autostopist român, care a fãcut înconjurul lumii, a ajuns si la Vaslui. Venit la noi în judet sã ne cunoască , Timotei Rad ne-a fãcut o vizitã la redactie, ocazie cu care a rememorat cele mai nebunesti întâmplãri pe care le-a trãit. Are 30 de ani si o viatã ca-n filme. Trãieste spontan, imprevizibil si periculos. A fost de douã ori exmatriculat din liceu, la 19 ani a fãcut închisoare pentru cã a trecut ilegal o granitã, a repetat de douã ori un an de facultate si a vizitat, în trei ani de zile, 78 de tãri. Este povestea scurtã a românului care, pentru a dovedi cã prima hartã a României nu a fost fãcutã de Constantin Cantacuzino, a mers cu autostopul pânã în orasele unde erau pãstrate sursele biografice de care avea nevoie. Cititi în rândurile urmãtoare care sunt cele mai interesante întâmplãri pe care le-a trãit, cum a reusit sã se întretinã, desi nu avut niciun ban, si ce drum l-a adus în… Vaslui!
Timotei Rad este un ardelean getbeget. Vorbeste calm, apãsat si cu mândrie. E tipul de intervievat pe care orice jurnalist si-ar dori sã-l întâlneascã: foarte sincer, deschis si sociabil, dornic sã-ti povesteascã tot, inclusiv ilegalitãtile fãcute. Îi place viata, îi place sã cãlãtoreascã, sã cunoascã oameni si sã se distreze.
“Înconjurul lumii cu autostopul”
Povestea lui de autostopist începe în 2012, când, student fiind la Facultatea de Geografie, specializarea Cartografie, a vrut sã demonstreze cã nu Constantin Cantacuzino a fãcut prima hartã a Valahiei. “În facultate, am avut un curs de istoria cartografiei. Profesorul care îl preda mi-a transmis si iubirea pentru stiinta asta. Tot citind, am vãzut ceva ce mi-a atras atentia: mi s-a pãrut suspect faptul cã primul român care a fãcut o hartã a fost Constantin Cantacuzino. Eu voiam sã mã conving dacã Cantacuzino a fãcut harta României de la 1700. Am consultat toate documentele care fãceau referire la acest subiect, dar mi-au mai rãmas cinci surse bibliografice: harta, în original, care este la Londra, o copie, care se aflã la Viena si trei cãrti care mentioneazã câte ceva despre hartã. Trebuia sã mã duc sã le fotografiez, iar apoi sã le traduc. Am vãzut pe cineva pe Facebook, cã se plimbã prin Europa si nu plãteste. Am zis cã n-am ce pierde, mai ales cã am povestea asta la bazã, iar oamenii sigur vor fi receptivi. Am fãcut douã cãlãtorii ca sã ajung în cinci locatii: Padova, Viena, Leipzig, Paris, Londra. Pe 4 mai 2012 a fost prima cãlãtorie în scopul studiului si a durat 10 zile, iar a doua cãlãtorie a început pe 7 iulie 2012 si a durat 12 zile. Am plecat cu 70 euro, cu un rucsac în care aveam un cort de dormit si m-am folosit mult de un site de socializare, unde anumiti localnici oferã cazare. Acolo întâlnesti tot felul de oameni, de la cei care îti zic cã ei îti pun casa la dispozitie, pânã la cei care îti spun <<Nu te atingi de frigiderul meu>> sau <<Nu esti binevenit la mine, dacã nu-ti plac pisicile>>. Rezultatul cercetãrii: Costantin Cantacuziono era un fel de prim-ministru la vremea respectivã, era unchiul cãrturarului Constantin Cantacuzino. Avea toatã Curtea la degetul mic, a gãsit doi învãtati greci care au desenat harta si si-a pus numele pe hartã, la fel ca si Ponta”, povesteste Timotei.
Sex, droguri si alcool
Ca în orice cãlãtorie fãcutã, întâmplãrile neplãcute sau plãcute nu lipsesc. I s-a furat bagajul în Belarus, a fost atacat, a bãut pânã a cãzut sub scaun si a avut experiente sexuale de neuitat. Cea mai neplãcutã experientã a trãit-o în Iran: “La 4 dimineata, m-am trezit cã cineva îmi misca cortul. Am crezut cã sunt politisti. Când am deschis fermoarul, a venit spray-ul paralizant. În cãdere, am închis fermoarul si am încercat sã nu-mi pierd cunostinta. Au încercat ei sã deschidã fermoarul, eu am apucat un bidon cu apã de 2 litri si am dat cât am putut. Între timp, cãutam cutitul. Dar nu a fost nevoie sã-l folosesc. Cred cã s-au speriat sau nu stiu ce s-a întâmplat, dar au fugit”, povesteste ardeleanul.
Cele mai multe întâmplãri sunt cele amuzante, plãcute, iar Timotei le povesteste cu haz. Rusia e tara cea mai dragã sufletului sãu, acolo având amintiri de neuitat. “Mi s-a zis, nu te duce, mã, în Rusia! Cã te taie, te omoarã! Nivelul de trai de acolo este mult peste România. Rusia este tara mea preferatã, experientele trãite acolo nu se comparã cu nimic. Cea mai lungã cursã pe care am fãcut-o cu autostopul, sase zile cu un tir, a fost în Rusia. A doua cea mai lungã, a fost tot în Rusia, cinci zile. Vorbeam cu soferul în cele câteva cuvinte în rusã pe care le stiam eu, dar mai mult ne întelegeam non-verbal. Si-a luat aparat foto, doar pentru cã aveam eu. A dat o enormitate de bani. Am bãut vodkã amestecatã cu bere, m-am îmbãtat atât de tare, cã am adormit sub scaun. Foarte multe pãtanii am în Rusia. Odatã am oprit o masinã si a iesit unul în chiloti. Când l-am vãzut, m-am dat putin în spate. Si-a dat seama cã l-as bãnui cã e gay, iar el <<No, no! Jarca motor>>. Motorul se încãlzea si îi era foarte cald. La ei, cea mai gravã jignire e sã îi faci gay. Am cãlãtorit douã zile, într-una din ele s-a nimerit sã fie si ziua mea de nastere. Apoi m-a invitat la el acasã. Era foarte stresant, pentru cã nu reuseam sã comunicãm, dar dupã 24 ore am reusit sã mã acomodez. Dupã douã zile de stat la el acasã, a chemat douã fete. Nu stiam cum sã comunic cu ele, nu aveam un punct comun. Dar am bãut putin mai mult, am pus o muzicã frantuzeascã si am invitat-o la dans. Nu a trecut un minut, cã am sãrutat-o. Rusul a venit si a sãrutat-o si el. Am zis: “no, da’ mai fain de atât ce poate fi?!”. Nu voiam sã fiu egoist s-o tin numai pentru mine, dar… Tipa si-a bãtut joc de noi cinci ore, dacã era si un al treilea, era ok pentru ea. Era cãsãtoritã, avea o fetitã de cinci ani. Îmi arãta poze cu ea. O femeie foarte frumoasã. Am zis <<multumesc! sãru’mâna! mai mult nu-i treaba mea!>>“, povesteste tânãrul.
“Pornografie la noi! Noi, tarã musulmanã”
Povestile pe pâmântul rusesc continuã: “Dupã aceea, am întâlnit un politist rus. Rusii au o pãrere proastã despre noi. Ce stiu ei despre România e cã toti sunt tigani. Atâta propagandã negativã a fãcut politistul rus, cã mi-a dat o casetã porno si mi-a zis: << Voi asa tehnologie nu aveti în România!>>. Pentru cã ne aflam la o distractie, i-am zis <<multumesc>>, l-am fãcut sã se simtã bine. Am luat caseta si-am pus-o în rucsac. Eram foarte distrat, bucuros, <<mamã, ce misto e în Rusia!>>, i-am povestit unuia si mi-a zis <<Bã, esti nebun?! I-a si aruncã caseta, politistii ãstia fac de toate la noi. Aruncã caseta, cã poate fi pornografie infantilã sau orice altã tâmpenie si poti sã faci puscãrie>>. Am zis <ioi, bine cã mi-ai zis!>>. Am aruncat caseta, dar am pãstrat carcasa. Erau niste imagini cu nuduri, pozitii. Având-o cu mine în cãlãtorie, o gãseste, la vama cu Turcia, un nenorocit de vames care mi-a cotrobãit rucsacul vreo douã ore. <<Pornografie la noi! Noi, tarã musulmanã!>>. A rupt-o toatã si mi-a zis <<Du-te si pune-o la cos!>>. Era la vreo patru metri distantã. M-am dus, am aruncat-o, dar am reusit sã prind printre degete o micã bucatã, era capul unei femei care avea în gurã o bilã de cauciuc. O tâmpenie, dar eram mândru cã am reusit asta”, povesteste amuzat ardeleanul. Întâmplãrile trãite se regãsesc scrise în primul volum “Înconjurul lumii cu autostopul”, iar la cel de-al doilea volum încã se lucreazã.
Donatiile cititorilor de pe blog – sursa financiarã pentru cãlãtorii
În tot acest timp petrecut prin lume, Timotei scrie pe propriul blog, autostopmagellan.ro. Cu umorul si limbajul nonconformist caracteristice ardeleanului, povesteste oamenilor toate nebuniile fãcute încã din fragedã pruncie, apoi în liceu, facultate si în cãlãtoriile fãcute. Cei care îi citesc blogul si vor sã-l sustinã, fac donatii. Calculând, în trei ani, s-au strâns donatii de circa 10.000 euro, dar, o parte din acestia s-au dus pe taxe si în promovarea pe facebook. “Blogul meu e sincer, am spus de la început ce fac. Eu mã duc sã cãlãtoresc, cã sunt prost, beau, fumez iarbã si vã povestesc totul asa cum e. Cititorii care apreciau ceea ce scriam, fãceau donatii, în medie, cam 200-220 euro pe lunã. La început, media de bani a fost mai micã. Am avut douã luni în Siberia unde n-am avut bani deloc. Am primit donatii, unde, la descriere, scria cu majusculã <<pentru alcool>>, <<pentru iarbã>>. Cred cã nu primeam donatii dacã încercam sã fiu mainstream sau altceva decât sunt. Cea mai micã donatie a fost de trei dolari, iar cea mai mare 500 euro. De douã ori am primit 500 euro de la o persoanã care nu si-a dat numele real, nu-l cunosc, eu l-am numit <<cãlãretul singuratic>>. În ultima cãlãtorie am avut donatii mai mari, dar si cheltuieli mai mari, pentru cã a trebuit sã dorm câteva nopti într-un hostel, cã altfel nu rezistam, organismul meu nu mai fãcea fatã, nici fizicul, nici psihicul”, îsi aminteste Timotei.
Scurtă trecere prin Vaslui
Dupã ce a cãlãtorit în 78 de tãri, Timotei Rad a ajuns si la Vaslui, în judetul despre care se tot vorbeste în ultma vreme în sens negativ. A venit pentru câteva zile, cât sã cunoascã putin orasul. “Eu sunt spontan si mã duc oriunde, nu conteazã unde. Nu am prejudecãti, cã nu mã duc undeva. Mie îmi place sã cunosc oameni, locuri noi. Am cunoscut pe facebook o persoană din Vaslui, am vorbit de mai multe ori si… am venit în Vaslui. Nu stiu cât stau, nu stiu, de aici, unde mã duc… Orice e posibil. Ceea ce vreau sã transmit tuturor: sã nu generalizeze”, spune, în încheiere, Timotei.
