Din cauza faptului cã a locuit într-o casã fãrã acoperis, George a cãpãtat o boalã cronicã!
SENSIBIL Îl mai tineti minte pe George? Copilul care, în urmã cu trei ani, impresiona atâtia cititori cu faptul cã se încãpãtâna sã îsi facã temele, desi locuia, cu mama si sora sa mai micã, într-un câmp din marginea Husului, unde femeia ridicase patru pereti….fãrã acoperis! Bãietelului îi era atât de drag faptul cã începuse clasa I, cã are un caiet nou si douã pixuri primite de la cineva, încât, cu sacul în cap (ca sã se fereascã de ploaia rece), umplea o foaie cu bastonase. Au trecut trei ani de atunci si, desi si-a dorit mult de tot sã înceapã cu bine acest an scolar, pentru cã acum are o cãsutã cu tot cu acoperis, unde e cald si bine, copilul a avut din nou ghinion: prima zi de scoalã l-a prins în spital. Bãiatul s-a îmbolnãvit de aproape un an si, desi a stat de trei ori internat pânã acum, medicii nu i-au gãsit leacul.
George ar fi tebuit ca, de luni, sã înceapã clasa a IV-a si si-a dorit foarte mult sã meargã la scoalã. Are ghiozdanul vechi, de anul trecut, iar mama i-a cumpãrat trei caiete. Cãrti ar fi primit de la doamna învãtãtoare si, uite-asa, iar ar fi stat, cuminte, în bancã, unde ar fi scris curat, frumos, cum poate el mai bine. Îi place mult sã scrie, desi nu face el toate literele…ca la carte. Nu a avut noroc, însã! O boalã ciudatã, despre care mama spune cã încã nu i s-a gãsit leacul de cãtre medici, îl necãjeste pe bãietel. Cu câteva zile înainte de începerea scolii, iar i s-a fãcut rãu iarãsi si a fost dus cu Salvarea la spital. „A fost internat de miercurea trecutã si a stat o sãptãmânã. Îl doare foarte tare spatele si urineazã sânge, mititelul! De la spital mi s-a spus cã nu prea au ce îi face si sã îl duc la Iasi. Dar la Iasi cu ce sã te duci? Am vrut sã mã duc la domnul doctor Nelu Tãtaru, sã îl vadã pe bãiat, cã e doctor foarte bun si e omenos, vorbeste frumos, dar nu stiu dacã la boala pe care o are el, îl poate ajuta. Si eu am fost operatã de dânsul si, desi eram cea mai amãrâtã din salonul acela, foarte frumos s-a purtat cu mine. M-am dus la bãiat la spital în prima zi de scoalã si mã tot întreba <<Mamã, ai vãzut copiii care se duceau la scoalã? Eu când mã duc?>>. Doamna doctor la care a fost internatã mi-a spus sã îl feresc de efort, cã nu poate duce ghiozdanul în spate. Va mai sta acasã câteva zile”, spune, cu lacrimi în ochi, Victorita, mama lui George.
Oamenii cu suflet i-au construit lui George o cãsutã adevãratã, cu acoperis!
Povestea tristã a mamei cu doi copii, care îsi ridicase din chirpici patru pereti fãrã acoperis, pe un teren dat gratuit de Primãrie, a impresionat o multime de cititori cu suflet. Mai ales George, copilul care îsi fãcea temele, chiar dacã afarã era vânt sau ploaie, a înduiosat foarte multi cititori, care au demonstrat ulterior cã, împreunã, pot schimba lucruri: oameni de afaceri sau simpli cetãteni care au aflat povestea lor au pus mânã de la mânã si le-au ridicat o cãsutã adevãratã! Din pãcate, cel mai probabil, viata grea pe care bãiatul a dus-o mai mult în frig, în vremea în care au stat în acele conditii vitrege, si-a spus cuvântul. Acum, spun medicii, are o afectiune la nivelul rinichilor si o complicatie la nivelul amigdalelor, care ar presupune internarea într-un spital din Iasi. Victorita tine în mânã o chitantã eliberatã de spitalul Husi, pe care e scrisã o sumã de peste 1200 de lei. „Atât a costat cele câteva zile de internare la spital la noi. Dar nu avem cum sã îi plãtim. La Iasi poate costã si mai mult. Mã doare sufletul când îl vãd asa. Eu sunt mereu lângã el si de câte ori spune cã îl doare, cer ajutor, sun la Salvare. Asa e el, mai sensibil. Dar are noroc. Stiu cã într-o zi se va face bine si va merge la scoalã, unde îi place sã vadã copii si sã scrie”, spune, plângând, femeia.
