ANIVERSARE… Un mare profesor universitar, Alexandru Philippide s-a născut pe 1 mai 1859, în Bârlad și a decedat la 12 august 1933, în Iași, fiind lingvist și filolog, profesor universitar, considerat întemeietorul școlii lingvistice ieșene. Este nepotul poetului Alexandru A. Philippide (1900-1979), strănepotul profesorului universitar Alexandru I. Philippide (1859-1933), care a introdus lingvistica la universitatea ieșeană și era coleg cu Eminescu la Biblioteca Universitară din Iași. Un strămoș al său a fost vestitul cărturar, călugăr și dascăl la Academia Domnească ieșeană Daniil Dimitrie Philippide (1755-1832), care, prin lucrarea savantă „Istoria și Geografia României” publicată la Leipzig, a adus prima dată în context european numele România.
După cursurile primare și liceale la Bârlad, a absolvit, în 1881, Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din Iași. Între 1888 și 1890 și-a continuat studiile la Halle (Germania). A fost bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară „M. Eminescu” din Iași (1881-1884), profesor la Liceul Național din Iași și, din 1893, profesor universitar la Catedra de Filologie Română înființată în același an. În 1898 a devenit membru corespondent al Academiei Române, pentru ca, în 1900, să fie ales membru titular. Decan al Facultății de Litere și Filozofie, între 1913 și 1916, cu prelungire până în 1918. În 1927 a înființat Institutul de Filologie Română, care astăzi îi poartă numele. A elaborat cărți fundamentale pentru lingvistica și filologia română: „Introducere în istoria limbei și literaturei române” (1888), „Principii de istoria limbii” (1894), „Gramatică elementară a limbii române” (1897), „Originea românilor „ (vol. I, subintitulat „Ce spun izvoarele istorice”, 1925; vol. II, subintitulat „Ce spun limbile română și albaneză”, 1928) – considerată opera sa fundamentală. Între 1897 și 1906 a redactat o primă formă a Dicționarului limbii române al Academiei (porțiunea A – dăzvăț, rămasă în manuscris), stabilind principiile și metoda de lucru adecvate Dicționarului tezaur al limbii române. Printre studenții săi s-au numărat Iorgu Iordan și GeorgeIvănescu.
Iată ce spune Alexandru Philippide, strănepotul marelui junimist Alexandru I. Philippide!
«Junimistul Alexandru I. Philippide (1859-1933), academician, profesor universitar, este întemeietorul școlii lingvistice ieșene, care-i poartă astăzi numele. Prieten cu Eminescu, alături de care lucrează ca bibliotecar la Biblioteca Central-Universitară din Iași, savantul profesor Alexandru I. Philippide redactează prima gramatică modernă a limbii române, care stă, ca structură, la baza Gramaticii Academiei Române; ca paranteză, permiteți-mi o observație: toate exemplele le-a ales din limba populară și din scrierile lui Creangă. Toată viața și-a petrecut-o muncind, preia dicționarul de la Hasdeu și îl continuă până la litera D, desăvârșește și publică, în 1923 și 1925, cele două volume ale lucrării și cercetării sale capitale: „Originea românilor”, în care demonstrează cu probe, exemple și argument științific că protoromâna, cunoscută astăzi din structurile ei dialectale, s-a format în bazinul sud-dunărean în perioada celor 600 de ani de poposire a legiunilor romane de până la trecerea Istrului de către Traian», ne-a precizat Alexandru Philippide, nepotul poetului Alexandru A. Philippide (1900-1979) și strănepotul profesorului universitar Alexandru I. Philippide (1859-1933), care a introdus lingvistica la universitatea ieșeană și era coleg cu Eminescu la Biblioteca universitară din Iași.
