VIITORUL THALEI SUNÃ BINE … Miercuri, 21 martie, de la ora 18,30, bârlãdenii sunt invitati la spectacolul „Steaua fãrã nume”, de Mihail Sebastian, spectacol de licentã al anului III, actorie, clasa Lector univ. dr. Florin Toma, Asistent univ. dr. Radu Andrei Horghidan, Facultatea de Arte din cadrul Universitãtii “Dunãrea de Jos”, Galati. Din distributie fac parte Theodor Cretu (seful gãrii), Andrei Cãlina (Un tãran), Sergiu Fãinãrea / Laurentiu Lungu (Profesorul), Aurelian Gheorghe (Ichim), Daniela Nãpârlicã / Nicoleta Miron (D-ra Cucu), Laura Tulac (O elevã), Silviu Dobre / Sergiu Fãinãrea (Pascu), Viorica Bulgac / Valeria Taban (Necunoscuta), Paul Nedelcutã / Aurelian Gheorghe (Udrea), Edgar Bunea (Grig). Regia spectacolului – Florin Toma si Radu-Andrei Horghidan, scenografia fiind asiguratã de Rodica Gherghinoiu. Pretul unui bilet – 25,20 lei. Pe scena bârlãdeanã va adia briza prospetimii si a entuziasmului specifice vârstei studentiei!
„Steaua fãrã nume” de Mihail Sebastian va avea o nouã premierã pe scena Teatrului „V.I.Popa” din Bârlad. Piesa va fi pusã în scenã de o generatie de actori absolventi ai Facultãtii de Arte din Galati. Profesorul Miroiu asteaptã trenul. Trenul îi aduce o carte rarã pe care o viseazã de ani buni. Ispas, seful de garã, nu are ceas, îi place sã joace cãrti, adorã sã socializeze. Rapidul a cãlcat un curcan – stie urbea. De fapt, aceleratul a cãlcat o ratã. Acum rata e pe varzã. Domnisoara Cucu e la pândã. Le face viata iad elevelor care vin la garã sã vadã trenurile. Asa o detecteazã, de exemplu, pe domnita Zamfirescu cã încalcã regulamentul si nici nu stie constelatiile! Profesorul Miroiu crede cã gara este dorul de a fugi. Nu e un om de nãdejde, totusi. Cartea pe care o astepta a costat 22.000 lei! Subiect pentru cancelarie. Subiect pentru tot târgul. Mona nu are nume. Cãlãtoreste fãrã bilet la clasa I. Are fise de la cazinoul din Sinaia. Mai are tigãri, tabacherã si ruj de buze. Si o rochie precum cele din reviste. Dacã se sinucide? Ispas ar ajunge la gazetã dupã 23 de ani de carierã!
8426 locuitori are orasul. Mai are cinematograf – miercuri si sâmbãtã. Miroiu locuieste singur. Doar el, cãrtile, si un soarece noctambul. Colegul lui Miroiu, profesorul de muzicã Udrea, a compus o simfonie. Dar nu are un instrument – cornul englezesc. Un târg strãin de hartã, o mahala cu ochi curiosi dupã draperii, o casã care stã sã cadã, oameni mici si plati. Un loc de unde se vede cerul, de unde se bãnuiesc alte lumi, de unde se imagineazã linistea. O grãdinã în care cele mai banale flori sunt flori fermecate, apa de la fântânã este apã vie, numele cu douã silabe rimeazã cu numele stelelor, ferestrele spun noaptea povesti. Târgul în care totul dureazã cât o clipire de pleoape, cât ai întoarce o paginã. Si undeva, cineva stie cã stelele nu se abat din drumul lor. Niciodatã.
Spectacolul studentilor gãlãteni demonstreazã cã mesajul din „Steaua fãrã nume”, piesã scrisã între cele douã rãzboaie mondiale, este nemuritor: Si astãzi existã un profesor sãrac, dedicat numai învãtãturii, în viata cãruia trece meteoric câte-o Monã – vesnicã Evã nehotãrâtã, dar sincerã, care e în stare sã dea peste cap întregul sistem, bine pus la punct, al însinguratului, si care dispare la cel mai mic semn al iubitului bogat, tipicul rival, nepãsãtorul si cerebralul Grig. Grãbiti-vã la bilete! Va fi frumos si unic, asa cum numai vârsta debuturilor inocente poate fi!
