RUGÃCIUNE…Cu ocazia hramului mãnãstirii Mãlinesti, Episcopul Husilor, Preasfintitul pãrinte Ignatie, a tinut sã fie prezent printre enoriasi. Înainte de a vorbi multimii, ierarhul a oficiat Sfânta Liturghie. A vorbit apoi celor prezenti despre modul în care Maica Domnului îsi face simtitã prezenta printre credinciosI, dar si despre importanta rugãciunilor. „Ea, care s-a rugat în chipul cel mai frumos, autentic si deplin, ne va ajuta si ne va da harul fiecãruia dintre noi, cei care dorim sã intrãm în comuniune si în întâlnire cu Dumnezeu, prin rugãciune”, a transmis Episcopul Husilor.
Asa cum ne-a obisnuit, Preasfintitul pãrinte Ignatie a venit, din nou, printre credinciosi si le-a vorbit acestora în stilul lui caracteristic. De data aceasta, Ierarhul a poposit la hramul mãnãstirii Mãlinesti. Dupã oficierea Sfintei Liturghii, Episcopul Husilor le-a vorbit celor prezenti despre puterea rugãciunii cãtre Maica Domnului. Astfel, în cuvântul adresat celor prezenti, Ierarhul Husilor a relatat modul în care Maica Domnului si-a fãcut simtitã prezenta, în timp ce credinciosii aflati în Biserica Vlaherne, din Constantinopol, erau în rugãciune: «O, Marie, cea prea dulce, ce dor este acesta, pe care îl simt înlãuntrul meu? Nu mã pot sãtura a lãuda mãretiile tale. Cu cât mai mult te laud, cu atât mai mult le doresc. Si dorul meu creste cãtre nemãrginire, iar dorirea mea nu-si gãseste sat. Pentru aceea, iarãsi doresc a te lãuda» (Sfântul Nicodim Aghioritul). Sãrbãtoarea de astãzi ne-o aduce în atentie pe Preasfânta Nãscãtoare de Dumnezeu, cea care, asa cum se spune într-o cântare arhicunoscutã, este „mai cinstitã decât heruvimii si mai slãvitã decât serafimii” – adicã decât cetele care sunt în apropiere maximalã de tronul slavei dumnezeiesti. Sãrbãtoarea de astãzi îsi are originea într-o minune pe care a sãvârsit-o însãsi Maica Domnului, dându-ne încredintarea cã ea se roagã pururea pentru noi. Într-un document hagiografic de primã importantã, care ne vorbeste despre viata Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos, este consemnatã minunea pe care a sãvârsit-o Maica Domnului în data de 1 octombrie, anul 911, în biserica din cartierul Vlaherne, din Constantinopol- care îi era, si îi este, pânã astãzi, închinatã. În acest document hagiografic ni se spune cã, la un moment dat, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, împreunã cu ucenicul sãu, Epifanie, participau la o slujbã de Priveghere, de rugãciune fierbinte, de implorare a ajutorului Preasfintei Nãscãtoare de Dumnezeu, pentru ca cetatea Constantinopolului sã nu fie invadatã de cãtre o flotã pãgânã ruseascã. În timpul acestei slujbe, spre dimineatã, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos îl atentioneazã pe ucenicul sãu, spunându-i: „Tu vezi cã Maica Domnului este aici, în bisericã, înconjuratã de alai de sfinti, de Sfântul Ioan Botezãtorul si de Sfântul Ioan Teologul?”. Epifanie, ucenicul apropiat al acestui mare sfânt al Bisericii Ortodoxe, îi spune: „Da, cinstite pãrinte! O vãd pe Preasfânta Nãscãtoare de Dumnezeu, rugându-se cu lacrimi pentru popor si pentru izbãvirea cetãtii Constantinopolului din aceastã iminentã a cuceririi lui de cãtre rusi (care erau pãgâni în acea vreme)”. Cel care a consemnat aceastã minune ne descrie, în detaliu, cum se ruga Maica Domnului. În «Viata Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos» ni se spun urmãtoarele: „Între timp, Preasfânta Nãscãtoare de Dumnezeu a îngenunchiat si s-a rugat multã vreme. Îl ruga pe Fiul ei pentru mântuirea lumii, si îsi uda cu lacrimi sfânta ei fatã. Dupã rugãciune, a intrat în jertfelnic (altar), unde s-a rugat pentru credinciosii care erau de fatã si privegheau. Când si-a împlinit rugãciunea, si-a scos de pe capul ei cel preacurat acoperãmântul (maforiul) ei cel strãlucitor, cu o miscare cuviincioasã si plinã de har. Si, asa cum o vedeau – înaltã, impunãtoare-, l-a întins cu preasfintele sale mâini, ca acoperãmânt, deasupra celor ce erau în bisericã, la slujba de Priveghere.
Maica Nãscãtoare de Dumnezeu si Acoperãmântul Domnului
Multã vreme au privit amândoi (Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos si ucenicul sãu, Epifanie) vesmântul cel întins, care iradia o slavã dumnezeiascã, la asemãnare cu chihlimbarul. Cât timp a fost vãzutã acolo Doamna Nãscãtoare de Dumnezeu, s-a vãzut si sfântul vesmânt, acoperãmântul ei, care rãspândea har. Când Aceea (Preasfânta Nãscãtoare de Dumnezeu) a început sã urce cãtre cer, a început si dumnezeiescul vesmânt sã se strângã, putin câte putin, si sã se îndepãrteze dinaintea vederii. Acest sfânt vesmânt, pe care îl vãzuserã ei, acolo, închipuia harul pe care îl dã Preasfânta Nãscãtoare de Dumnezeu credinciosilor. Aceastã vedenie a vãzut-o si Epifanie, ucenicul Sfântului Andrei cel nebun, cu darul si cu mijlocirea acestui cuvios”. Aceastã minune pe care Preasfânta Nãscãtoare de Dumnezeu a sãvârsit-o în biserica din Vlaherne, într-o noapte de rugãciune, de intensã chemare a lui Dumnezeu, ne încredinteazã cã, la orice slujbã la care participãm si o cinstim cum se cuvine pe Maica Domnului, ea vine si îsi revarsã harul Fiului sãu peste noi, cei care stãm în stare de smerenie si deplinã luare aminte. Ea, care s-a rugat în chipul cel mai frumos, autentic si deplin, ne va ajuta si ne va da harul fiecãruia dintre noi, cei care dorim sã intrãm în comuniune si în întâlnire cu Dumnezeu, prin rugãciune. Preasfintia Sa a afirmat cã sfintii isihasti au avut o evlavie deosebitã fatã de Preasfânta Fecioarã Maria: În traditia isihastã a Bisericii Ortodoxe, sunt nenumãrate mãrturii ale sfintilor care s-au bucurat de vederea Maicii Domnului, care le-a dãruit harul rugãciunii neîncetate (al rugãciunii inimii sau a lui Iisus), cea care aduce deplinã liniste în sufletul omului. Harul si lucrarea acestei rugãciuni unesc inima cu mintea, pentru ca noi sã nu mai trãim starea de conflict interior, aceastã formã de dezbinare lãuntricã din pricina faptului cã una gândim si alta simtim. Maica Domnului este cea care s-a arãtat atâtor oameni sfinti si le-a dãruit harul rugãciunii. Unul dintre poetii nostri crestini de mare profunzime duhovniceascã, Daniil Sandu Tudor – poetul Rugului aprins – are, în «Acatistul Rugului aprins», urmãtorul refren: „Bucurã-te, Maica Domnului, urzitoare de nesfârsitã rugãciune, cea care dãruiesti harul rugãciunii omului care doreste si tânjeste sã intre în comuniune cu Dumnezeu”. Sfintii isihasti, pe care Biserica Ortodoxã Românã îi cinsteste în mod deosebit anul acesta: Sfântul Simeon Noul Teolog, Sfântul Grigorie Palama si Sfântul Paisie de la Neamt, au avut o evlavie deosebitã fatã de Maica Domnului, pentru cã fiecare în parte a avut o deschidere a inimii, o cãldurã si o dragoste fierbinte fatã de aceasta. Toti au fost rãsplãtiti, pentru dragostea lor fatã de Maica Domnului, cu harul rugãciunii neîncetate (rugãciunea isihastã), încât, fiecare în parte, s-a bucurat de o coplesire a harului dumnezeiesc. Sfântul Simeon Noul Teolog ne-a lãsat scrierile intitulate «Imnele iubirii dumnezeiesti», unde ne împãrtãseste ce înseamnã sã fii în luminã, sã te bucuri de lumina cea dumnezeiascã si sã devii tu însuti luminã, prin lucrarea harului. Sfântul Grigorie Palama, încã din copilãrie, în casa pãrintilor sãi, a deprins evlavia deosebitã fatã de Maica Domnului, încât, atunci când nu putea sã învete, se ruga în felul acesta: „Maica Domnului, lumineazã-mi întunericul mintii (nestiintei) mele!”. El are o rugãciune foarte frumoasã cãtre Nãscãtoarea de Dumnezeu. Sfântul Paisie de la Neamt, mare isihast si revigorator al vietii monahale în tara noastrã, avea, si el, o evlavie deosebitã fatã de Maica Domnului, care l-a ajutat sã fie un far luminos, un exemplu de cãrturar, de mare traducãtor al scrierilor Pãrintilor Bisericii noastre si, desigur, un povãtuitor pe calea mântuirii. În vremea Sfântului Paisie, Mãnãstirea Neamt era un fel de Athos al României, un fel de Mare Lavrã, de unde se simtea lucrarea harului dumnezeiesc. Am nãdejdea cã Maica Domnului, al cãrei Acoperãmânt îl cinstim astãzi, este prezentã si aici, si ne învãluie cu harul Fiului ei, rugându-se pentru noi, asa cum a fãcut-o în biserica din Vlaherne – cu lacrimi si intensã rugãciune, pentru cei care aveau nevoie de ajutor. Si noi avem nevoie de ajutor, în vremurile acestea complicate. Sã ne punem nãdejdea în Maica Domnului, pentru cã ea, negresit, ne va ajuta. Ea este cea care mângâie sufletul întristat, coplesit de gânduri negre (negative). Ea este cea care sporeste rugãciunea nevoitorului, a celui care cautã sã fie în comuniune cu Dumnezeu. Maica Domnului ne învatã cum sã-L iubim pe Iisus Hristos, pentru cã nicio fãpturã omeneascã nu L-a iubit atât de intens, atât de curat si fãrã intermitente, cum L-a iubit ea pe Mântuitorul, identificându-si propria ei viatã cu viata Fiului ei.
sa nu uitam totusi ca ecumenismul este erezie.