EPISCOPIA HUSILOR ÎN SÃRBÃTOARE!
DUBLU EVENIMENT… Este din nou hram la Episcopia Husilor, Sfânta Mucenitã Chiriachi, ocrotitoarea Catedralei Episcopale, este pomenitã. Dacã asearã a avut loc o procesiune pe strãzile orasului, la care au participat sute de huseni, astãzi are loc Sfânta Liturghie arhireascã, oficiatã de Preasfintitul Ignatie. Trebuie spus cã, pentru Episcopul Husilor, ziua de 7 iulie are si o semnificatie personalã. În urmã cu 42 de ani, în 1976, Episcopul Husilor se nãstea în satul Bilbor, din judetul Harghita. “Cum nimic în lumea aceasta nu este produsul hazardului, vreau sã vã mãrturisesc cã minunatul sat de munte din care provin, Bilbor, îi are ca patroni spirituali tot pe Sfintii Apostoli Petru si Pavel, iar ziua de prãznuire a Sfintei Chiriachi este aceeasi cu ziua mea de nastere, pentru care dau slavã lui Dumnezeu si tuturor sfintilor”, le-a mãrturisit husenilor, chiar în ziua întronizãrii sale, pe 22 octombrie 2017.
De 231 ani, mâna stângã a Sfintei Mucenite Chiriachi, asezatã într-un chivot de argint, binecuvânteazã Episcopia Husilor. În 1787, vrednicul Episcop Iacob Stamati, care avea sã ajungã Mitropolit al Moldovei în 1792, a adus la Catedrala Episcopalã moastele Sfintei Chiriachi, iar, ani si ani la rând, o multime de credinciosi, inclusiv de peste Prut, veneau la Husi, de 7 iulie, sã se închine si sã se roage. În perioada comunistã însã, în cei 50 de ani cât Episcopia Husilor a fost desfiintatã, sãrbãtoarea a fost trecutã sub tãcere. De la reînfiintarea Episcopiei, pomenirea în ziua de 7 iulie a Sfintei Mucenite Chiriachi, ocrotitoarea Catedralei Episcopale, a redevenit o traditie la care husenii tin mult. Asearã, la procesiune, au participat o multime de credinciosi, multi copii, unii îmbrãcati în port popular, semn de legãturã indisolubilã între esenta poporului român si credinta strãveche.
Astãzi este ziua Preasfintitului Ignatie al Husilor!
Episcopul Husilor, Preasfintitul Ignatie, împlineste astãzi 42 de ani. Este prima datã când aniversarea îl gãseste la Husi, în fruntea Episcopiei istorice, unde e trimis sã slujeascã, în octombrie 2017. Vasluienii au motive sã îi facã ziua frumoasã, pentru cã, de când a venit, a reusit schimbãri importante, la care aproape nimeni nu mai spera, dupã 8 ani destul de tristi pentru Episcopia Husilor. Dacã în prima zi a pledat pentru smerenie, întelegere, bunã-cuviintã si revenire la lucrurile frumoase dintre si pentru oameni, de a doua zi noul Episcop al Husilor a început vizita prin judet, mai cu seamã prin parohii. A vrut sã cunoascã oamenii si sã îsi facã singur o pãrere, despre sufletele pe care avea misiunea sã le ocroteascã de atunci înainte. Modest si cu o omenie care aproape cã îi uimea pe credinciosi, ierarhul a vrut sã le arate vasluienilor, în primul rând, cã este un slujitor al lor, nu un stãpân. Le-a vorbit mult despre duhul blândetii si a dovedit cã… nu sunt doar vorbe. A fãcut apoi un gest frumos, în noiembrie 2017, sãrbãtorindu-l pe Mina Dobzeu, într-un context public si emotionant, pecetluind admiratia fatã de un erou anticomunist, cu o sãrutare a mâinii bãtrânului cãlugãr, în Catedrala Episcopalã. L-a adus ulterior pe “îngerul pãzitor de la Rãzboieni”, preotul Vladimir Beregoi, pentru a-l ajuta sã sustinã sufletele oamenilor sãrmani din zonã, iar pe 1 iunie a organizat pentru sute de copii, o sãrbãtoare cum nu a mai fost alta. A transformat curtea Catedralei Episcopale într-o grãdinã a copilãriei si nu s-a dat în lãturi de la a desena cu cei mici. Apoi, când s-a stins pãrintele Mina, i-a organizat o înmormântare asa cum viata acestui Duhovnic a meritat-o si a ajuns la inima oamenilor, prin decizia de a-l înmormânta pe Mina Dobzeu la streasina Catedralei Episcopale, în rând cu Episcopii. Un alt lucru pe care cel putin unii huseni nu îl vor uita niciodatã despre Episcopul Ignatie este acela cã, la ceasul întronizãrii sale, a spus multumii cã cel mai apropiat de sufletul sãu, dintre toti Episcopii istoricei Episcopii este Grigorie Leu, Episcopul-Martir. “Sacrificiul meu nu trebuie plâns, ci doar urmat”, a spus Episcopul Grigorie Leu urmasilor sãi, ca un testament lãsat peste timp.
