HAI CU ROABA DE ASFALT! V-ati minunat vreodatã de frumusetea, de calitatea si de durabilitatea drumurilor din alte orase europene? V-ati dorit ca, ori de câte ori mergeti prin Bârlad sã aveti parte de aceleasi drumuri perfecte ca în celelalte tãri civilizate? De ce nu se poate? Simplu! La Bârlad, existã o explicatie pentru cum aratã strãzile… Societatea angajatã de primãrie, cãreia i-a încredintat prin concesionare directã toate strãzile din oras, trimite utilajele (cu oameni cu tot) la muncã – a se citi un tractor, câteva roabe, câteva mãturi, muncitori cu un utilaj de spart gropile si niste lopeti. Se apucã bãietii de forat, de tãiat, de îndepãrtat asfaltul în zonele in care au apãrut „fisuri”. Apoi, dupã ce adunã frumos asfaltul fãrâmitat pe marginea drumului, se trece la urmãtoarea etapã: PLECATUL ACASÃ / ASTEPTATUL. Cavalerii asfaltului se întorc peste câteva zile cãlare pe tractor si roabe, înarmati cu lopeti si un fel de nivelatoare improvizate din lemn. Asfaltul dus cu roaba este bãgat în gropi, stropite în prealabil cu niste bitum fierbinte, împrãstiat cu un fel de târn! La final, dupa ce lucrãrile sunt – cicã – terminate, trece peste groapa respectivã unde s-a pus asfaltul cu roaba, un compactor mititel si zgomotos! Si gata! Pleacã cu totii din nou si nu îsi mai fac aparitia cel putin un an, timp în care gropile din Bârlad, reparate oricum prea prost, renasc mai semete si mai impunãtoare. Anual, în aceste cârpeli ordinare din asfalt se bagã zeci de miliarde de lei din bugetul local, primãria fiind condusã de un inginer constructor de drumuri! Este supranumit „Nea Titi, regele asfaltului din Bârlad”. Dacã cineva s-a uitat vreodatã la gropile „pregãtite” de asfaltare, ar vedea cã stratul de asfalt turnat nu are aproape niciodatã o grosime mai mare de cinci centimetri. Si-atunci cum sã ne asteptãm noi ca drumurile sã tinã ANI, când foitele alea subtiri nu suportã nici greutatea unei trotinete? Da, dar cât costã… numai „regele asfaltului” stie!
