SATRÃ… Au cutreierat tara în lung si în lat, iar acum s-au oprit la marginea Zorleniului. Vorbim de câteva zeci de rromi, care si-au instalat corturile la câtiva metri de Drumul European (DE) 581. În mijlocul platformei de gunoi, dar la rãcoare, acestia dau culoare zonei. Cu alte cuvinte, o adevãratã satrã, cu câine, cu purcel, cu puradei si cu pirande îmbrãcate colorat. Sticle goale, bucãti de fier, cârpe, lemne arse, cauciucuri si resturi de mâncare, toate fac parte din peisaj. N-au renuntat la vechea lor îndeletnicire, si anume aceea de a face cãldãri, oale si cazane de tuicã. Singura lor activitate, singura lor sursã de venit. Zdrãngãnitul ciocanelor urmeazã mereu parcã aceleasi note muzicale. „Cazanul ãsta de 200 de litri, 2000 lei”, ne informeazã bulibasa. „Dobroituca. Socares? Mishto”.