Munca de pompier nu este una tocmai obişnuită. Este un loc de muncă ce presupune multă seriozitate, capacitate de a găsi soluţii rapid şi eficient, determinare şi multă voinţă. Satisfacţiile sunt, însă, pe măsură. Nu toată lumea se poate mândri că a salvat oameni din incendii în care puteau să ardă de vii sau că a scos victime dintre fiare şi le-au predat medicilor ca să le poată trata. Zilnic, fiecare misiune porneşte de la o simplă alarmă. Când au auzit-o, au şi plecat. Ştiu că de ei depind vieţi.
Curaj, un dram de nebunie şi disciplină de armată. Sunt trei lucruri care nu trebuie să le lipsească celor care-şi fac o meserie din a scoate oamenii dintre fiarele contorsionate ale maşinilor implicate în accidente de circulaţie. Când pleacă în mi-siune, „eroii anonimi“ nu mai au milă. Tot ce ştiu este că trebuie să salveze una sau mai multe vieţi. De rapiditatea şi de îndemânarea lor depind multe suflete. Fiecare intervenţie este o luptă contra timp şi, după cum spun chiar ei, dacă nu ai şi un dram de nebunie nu ai putea să faci asta. Plutonierii Sorin Busuioc şi Vasile Voicu ne-au povestit câteva din întâmplările care i-au marcat. Cei doi ne-au spus că atunci când pleacă la o intervenţie se gândesc doar la cum să acţioneze pentru a scoate cât mai repede victima dintre fiare. Abia după ce-şi încheie misiunea se gândesc la ceea ce s-a întâmplat. Plutonierul Sorin Busuioc a scos dintre fiare peste 100 de morţi şi tot atâţia răniţi. Prima intervenţie la descarcerare a fost în urmă cu 10 ani, chiar în prima zi de muncă.
„A fost un accident la Bizigheşti în care fusese implicat un tir şi o Dacia Papuc. Nu prea am realizat ce trebuia să se întâmple şi nici ce să fac. Am ajuns acolo şi am văzut doar tirul. Nu înţelegeam de ce am fost chemat şi care era misiunea mea. Am întrebat şi mi s-a spus că eu trebuie să scot dintre fiare persoana care se afla în Dacia Papuc. Nu o văzusem pentru că tirul era deasupra ei. M-am apucat să tai fiarele şi ştiam doar că trebuie să scot mortul de acolo. Tot ce am făcut atunci, am făcut cu frică. Tot tăiam maşina dar nu reuşeam să scot persoana decedată. Asta pentru că avea picioarele încolăcite printre pedale. Abia după aceea mi-am dat seama că dacă nu voi tăia şi pedalele, intervenţia mea nu va avea finalitate. A fost prima mea intervenţie şi îmi era frică“, a povestit plutonierul Sorin Busuioc. De atunci, au trecut 10 ani. Plutonierul a fost pus în tot acest timp în faţa a tot felul de situaţii, unele mai macabre decât altele. Sânge, creier, oameni desfiguraţi sunt imagini cu care acesta s-a obişnuit. Oricât de puternic ar fi însă şi oricât de multe a văzut, când vine vorba de copii situaţia se schimbă complet. La accidente nu i-a fost dat să intervină pentru a scoate copii dintre fiare, dar a fost nevoit să caute în apă două fetiţe înecate. După cum spune chiar el, atunci au fost momente groaznice şi speră ca de acum încolo să nu fie nevoit să intervină în astfel de situaţii. O altă intervenţie care le-a dat bătăi de cap pompierilor de la descarcerare a fost în urmă cu câţiva ani, în urma unui accident rutier produs la Străoane. Plutonierul Sorin Busuioc a fost nevoit să descarcereze doi tineri iar mai târziu să-i strângă creierii unuia dintre ei. Nici acum nu ştie ce l-a determinat să facă acest lucru. Plutonierul Busuioc a rămas şi cu piciorul victimei în mână, în momentul în care încerca să o scoată din maşină, dar nici acest lucru nu l-a determinat să renunţe la meserie. Spune că nu se vede făcând altceva, cel puţin deocamdată.
Atras de meserie de când era adolescent
Plutonierul Vasile Voicu spune că a vrut să facă asta de când era adolescent. „Aveam 14, 15 ani când în localitatea Oreavu, din judeţul Buzău s-a produs un accident cumplit în urma căruia şi-au pierdut viaţa mai multe persoane iar alte câteva au fost rănite. Morţii erau înşiraţi de şosea iar răniţii se văitau de durere. Mă plimbam printre ei şi nu m-am înspăimântat. De atunci, am spus că asta vreau să fac. Lucrez la ISU de trei ani şi am început pe descarcerare şi tot asta vreau să fac şi în continuare. Când mergem la o intervenţie nu ne gândim la nimic decât la ce avem noi de făcut. Sentimentul de milă apare abia atunci când la faţa locului vin rudele victimelor. Când vezi oameni plângând este imposibil să nu te încerce niciun sentiment“, a spus plutonierul Vasile Voicu.
Certaţi de oamenii pentru care intervin
În timpul intervenţiilor, pompierii de la descarcerare întâmpină şi probleme. Nu de puţine ori, deşi sunt cu un picior în groapă, victimele accidentelor le reproşează pompierilor că le strică maşinile care oricum sunt stricate. Pompierii îşi amintesc că au mers la un accident pentru a scoate un bărbat încarcerat. Cum era şi normal, pompierii s-au apucat de tăiat cupola maşinii. Rănit şi prins între fiare, posesorul maşinii le-a spus pompierilor să nu îi strice autoturismul, deşi ştia că nu poate fi scos altfel de acolo. Reproşuri vin din partea tuturor. Fie că nu au ajuns la timp, fie că au tăiat maşina, dar toate acestea nu le pun beţe în roate. După cum spun chiar ei, fiecare meserie are avantajele şi dezavantajele ei.
Nevoiţi să anunţe moartea
Pompierii de la descarce-rare au avut şi momente în care au fost nevoiţi să anunţe moartea. Uneori au putut să facă acest lucru, alteori nu. Plutonierul Busuioc spune că în urmă cu câţiva ani a intervenit pentru descarcerarea unor persoane în urma unui accident produs în apropiere de intersecţia de la Coteşti. Atunci, părinţii unui coleg au murit. În timp ce intervenea, a început să sune telefonul uneia dintre victime, iar când a răspuns a auzit „ce faci tată“? Pentru că era vorba de părinţii colegului său, nu a putut să-i spună acestuia că ei au murit. L-a rugat să-i dea pe altcineva la telefon şi aşa a putut să spună ce s-a întâmplat. „Nu am putut să-i spun nimic deşi şi-a dat seama că s-a întâmplat ceva. I-am dat vestea tristă prietenei lui pentru că altfel nu am ştiut cum să procedez“, spune Sorin Busuioc.
Plutonierul Vasile Voicu ne-a povestit şi el o întâmplare asemănătoare care l-a marcat. La finele anului 2008, un apel primit la dispecerat anunţa producerea unui accident la Boloteşti şi era nevoie de intervenţia echipajului de la descarce-rare. Printre pompierii care au mers la faţa locului s-a numărat şi plutonierul Vasile Voicu. Ajuns la faţa locului şi-a dat seama că nu era nevoie de intervenţia sa, tânărul decedat nefiind încarcerat. „Pentru că maşina lovise un cal, iar imaginea era dezolantă, totul împrăştiindu-se pe capotă, ne-am gândit să scoatem victima din maşină. L-am scos pe băiatul decedat şi l-am dus puţin mai departe de maşină şi am aprins o lumânare. Aşteptam să vină poliţia şi Serviciul de Medicină Legală. Între timp au ajuns şi părinţii tânărului. Disperaţi au întrebat unde este copilul lor. Nu a putut nimeni să spună nimic din ce se întâmplase. I-am spus că este la spital, dar în niciun caz că a decedat. Când l-au văzut au început să ţipe de disperare. Au fost momente cumplite“, a povestit plutonierul Voicu. Deşi au trecut prin multe, cei doi spun că de fiecare dată vor fi acolo unde oamenii au nevoie de ei.
monitorulvn.ro
