Pe bacauanul Adrian Huiban l-am intâlnit intâmplator prin oras. Sosise de curând, intr-un mic concediu, de la munca din Anglia, in oraselul Corby, unde este temporar stabilit, impreuna cu surorile lui mai mari. La inceput, nici nu ma gândeam ca tânarul cu aparente firave avea sa-mi spuna o asa poveste grozava de viata.
Am aflat, asadar, ca tânarul, de doar 30 de ani, e din zona strazii Bucegi si provine dintr-o familie numeroasa, cu patru frati, doua fete si doi baieti. Este deja tata, având o fetita de aproape 3 ani – Daria, si un baietel de un an – Andrei, pe care intentioneaza sa-i aduca si pe ei in Anglia, impreuna cu sotia, insa numai dupa ce va rezolva cu casa.
„Sora mea cea mare care m-a ajutat sa vin aici are deja o locuinta pentru care a dat un aconto de 15.000 de lire si, lunar achita cam 500. Asa vreau sa fac si eu”. A lucrat multi ani in constructii, in Italia, de la 14 ani are viata asta de santierist, pe când facea amenajari interioare prin oras. Inca din tara stia de toate, de la gresie, faianta, pâna la sanitare si electrice. Era om de cel putin 2.500 de lei pe luna.
Acum a prins un loc bun intr-o fabrica de carne. Din cei 2.500 de angajati, marea majoritate rusi si polonezi, doar sase sunt români. A ajuns acolo printr-o agentie de munca, aproape singurul mod in care poti avea acces facil la un serviciu, iar abia dupa cinci luni a reusit sa fie angajat direct la firma, cu acte in regula. E multumit cu cele 1.400-1.600 de lire pe care le câstiga lunar, având sanse mari ca salariul sa i se dubleze, cel putin.
„Pe agentie, cât stai, esti sclav, iar daca nu ma dadeam bine pe lânga un sef de la fabrica, care a vazut ca imi doresc mult sa muncesc si nimic mai mult, nu reuseam sa ma angajez direct la firma. Se bat cei de la companie, din hala, sa ma ia pe tura lor de zi, ca au vazut ca sunt muncitor si nu ma dau deoparte de la nimic”, povesteste tânarul.
Spune ca românii sunt apreciati de britanici, pentru ca sunt muncitori, desi exista multi localnici care ii invidiaza, pe motiv ca le iau locurile de munca. „Ei s-au si obisnuit sa stea mai mult degeaba, prefera sa traiasca din ajutorul de la stat, inca fetele fac de pe la 13 ani copii. Din tata-n fiu se intâmpla asta. Stau in case cum sunt la noi ANL-urile. La ei nu ai sa vezi un boschetar care sa fie pe strada”, imi explica Andrei.
– See more at: http://www.desteptarea.ro/povestea-englezului-de-pe-bucegi/#sthash.JPlGySbZ.dpuf
