VESTIGII Muzeul „Tasia Andronic” de la Grumezoaia împlineste în acest an 44 ani de existentã! Povestea sa însã este una pe cât de necunoscutã vasluienilor, pe atât de neobisnuitã. Desi în modesta sa carte de vizitã figureazã totusi numele unui episcop (Ioachim al Husilor), a doi prefecti, ba chiar si a unor mari artisti (Alexandru Arsinel, Stela Popescu, Mioara Velicu), locasul de culturã a fost, abia în 2013, consemnat într-un act oficial. De Muzeul de la Grumezoaia se îngrijeste un profesor de istorie, Mihai Enache. Se ocupã de ani de zile de clãdire, de pãstrarea si restaurarea exponatelor, dar recunoaste cã pe el, în aceastã functie, niciodatã nu l-a numit… nimeni!
Anul acesta însã, spune profesorul Enache, dacã tot a obtinut recent un „certificat de nastere” pentru Muzeul de la Grumezoaia, vrea ca el sã functioneze pe deplin, în circuitul turistic al zonei. Este un vis mare care, pânã la împlinire, are si alte nevoi, mai mici, cum ar fi asigurarea protectiei. „Sunt bucuros cã am reusit, dupã atâta timp, sã fie oficializat Muzeul <<Tasia Andronic>>. Ani de zile am vrut ca sã el sã figureze mãcar într-un colt de registru din Primãrie si, din 2013, chiar s-a împlinit acest vis. Dar Politia ne cere sã fie protejat cu un sistem de alarmã si de aceea avem nevoie de Consiliul Local, de domnul primar, sã ne ajute. E un mare beneficiu cultural si turistic pentru comuna noastrã, sã avem un muzeu al nostru. Eu îmi pun multã sperantã în asta”, spune profesorul Mihai Enache, care rãsfoieste, cu grijã, douã lucrãri, unde, mai mult în treacãt, se mentioneazã existenta Muzeului de la Grumezoaia. Este vorba despre „Statornicie, continuitate”, de Ghenutã Coman si revista „Cercetãri istorice”. „Pentru noi sunt documente importante, care atestã acest mic Muzeu sãtesc”, mai spune profesorul Enache.
„Copiii sunt niste aliati de nãdejde, întotdeauna”!
Bazele muzeului de la Grumezoaia au fost puse în 1970, de cãtre o profesoarã din sat, Tasia Andronic, despre care se spune cã avea o mare pasiune pentru vestigiile trecutului. Clãdirea în care s-a amenajat micul locas cultural apartinea si atunci, ca si acum, comunitãtii locale. Exponatele, câteva sute, în marea lor majoritate, au fost adunate prin contributia localnicilor, iar profesorul Enache sustine cã valoarea lor este demonstratã: vase de ceramicã de o vechime considerabilã, arme, tesãturi, cusãturi, obiecte de mobilier strãvechi, monede, etc. Oricâte demersuri s-au fãcut, muzeul nu a putut intra în mod oficial într-un circuit turistic desi, împreunã cu frumoasa Mãnãstire de la Grumezoaia, precum si cu alte locuri cu multã încãrcãturã istoricã, dat fiind bastinta Domnitorului Dimitrie Cantemir, ar fi putut reprezenta de mai mult timp o atractie turisticã remarcabilã. În 1991, profesorul Enache spune cã s-a autodesemnat responsabil cu micul muzeu, cãutând ca, prin eforturi proprii, sã se îngrijeascã de zestrea de exponate, dar si sã le restaureze. Au fost si câteva luate la Muzeul Judetean Vaslui, ca mãsurã preventivã împotriva furatului. „Trebuie spus cã muzeul a fost de douã ori prãdat, dar hotii nu s-au gãsit. Probabil, copii au fost, pentru cã nu au luat decât niste monezi vechi”, a spus Mihai Enache. De altfel, dascãlul sustine cã cei care i-au fost mereu alãturi, au fost copiii de la scoalã. Ei au adunat piese vechi, monede, vase, ce au gãsit, au venit la muzeu mereu, pentru a vizita si l-au ajutat pe profesor, cu îngrijirea exponatelor. „Copiii sunt niste aliati de nãdejde, întotdeauna. Ei sunt buni si, dacã le explici importanta unui exponat, atunci ei prind drag de istorie. Mereu vin în vizitã si îsi doresc sã aibã un muzeu în comunã. Sper ca cei care ne pot ajuta, sã ne sustinã cultura localã. Cred cã e pãcat sã nu dezvoltãm aceastã oazã de culturã”, a adãugat Mihai Enache, 63 de ani, profesor în comuna Dimitrie Cantemir, cu o vechime în învãtãmânt de 35 de ani.
