Seara, Aurelia*, 26 de ani, stă aplecată peste paturile celor doi copii ai ei. Cântă o melodie care îi aduce aminte de bunica în brațele căreia a crescut: „Jos acolo lângă fântână șade o maică bătrână”. Asta se întâmplă în camera lor dintr-o casă protejată a Fundației Open Door, care se ocupă de victimele traficului de persoane. De aici se vor muta pentru prima dată într-o casă doar a lor. După ce rănile se vor închide. Este povestea uneia dintre fetele care au reușit „să evadeze din traficul de persoane”.
Adăpostul protejat deschis de Monica Boseff, directoarea Fundației Open Door, poate găzdui 16 supraviețuitoare ale traficului de persoane. Aici, victimele traficului de persoane exploatate sexual intră într-un program pe parcursul căruia primesc sprijin psihologic, spiritual, social și juridic. Un program durează 18 luni pentru fiecare persoană, dar se poate prelungi în funcție de particularitățile cazurilor. În adăpostul deschis în 2013, fetele traficate găsesc un acasă și o familie, dar, mai important, se găsesc pe ele. Niște femei independente. Când Aurelia a devenit mamă, s-a gândit că viața începe să-i surâdă. Crescută de bunici, mereu s-a întrebat cum se simte dragostea părinților. La câteva luni după majoratul ei s-a căsătorit cu „tata la copii”. Voia să fie ea părintele pe care nu l-a avut. „Să am casa mea. Asta e dorința mea” S-a trezit într-o casă și o relație cu un bărbat abuziv. „N-am avut o relație bună cu el, am fost bătută, chinuită. A adus peste mine amantele lui, dar am stat cu el pentru copii”. Apoi, el a fost condamnat la închisoare și soacra a dat-o afară din casă. „Era ziua de Crăciun, am stat cu copiii sub niște balcoane, pe niște cartoane. Am găsit niște plăpumi la gunoi, i-am învelit și m-am băgat peste ei”. A stat pe drumuri câteva luni până când și-a găsit o cocioabă la marginea orașului.
Citeşte întreaga ştire: Povestea unei supraviețuitoare a traficului de persoane: „Vedeam, simțeam, dar nu mă puteam opune”
