SÃRBÃTOAREA VASLUIULUI LA TANACU…Joi, ora 18.00, începe, cu slujba de priveghere, sãrbãtoarea „Prodromitei” la mãnãstirea ce îi poartã numele, ce se aflã pe Dealul Viilor din comuna Tanacu. Urmeazã Taina Sfântului Maslu cu rugãciuni, pânã la ora 24.00, când va începe prima Sfântã Liturghie în Biserica cea mare a Sfintei Treimi. Mâine, 12 iulie, de la 8 dimineatã, se va oficia Sfânta Liturghie în Biserica „Prodromitei”, unicã în zona noastrã, prin arhitectura si ambientul creat în interior, total diferit de cel al mãnãstirilor românesti. Biserica „Prodromitei” este tocmai casa potrivitã pentru o Împãrãteasã ca Ea, sã îsi primeascã oaspetii. Poftiti sã vedeti!
Mihaela Manu
Vã invit cu drag sã citim sau sã recitim împreunã astãzi aceastã poveste, ce ar trebui sã ne smulgã pentru câteva minute din lumea informatiilor ce ne par, de obicei, valoroase. Am curajul sã spun cã rândurile ce urmeazã sunt comori ce ne pot schimba viata. Credinta este cel mai mare dar pe care îl poate primi un om, si de sinceritatea si emotia cu care trãieste tot ceea ce primeste, depinde izbânda în lupta cu rãul, cu bolile, cu tristetea si cu neîncrederea noastrã în cele sfinte si salvatoare. Când este vorba despre astfel de povesti tesute din fire de aur strãlucitoare, venite din lumea aurie a cerului, e bine sã închidem în noi toate cuvintele si pãrerile noastre, ca sã iasã la suprafatã realitatea nepãmânteanã a întâmplãrii la care suntem martori acum. Nu noi povestim, ci cronicarul anonim, care a reusit sã aducã pânã la noi povestea întâmplatã în urmã cu 160 de ani, când fata Maicii Domnului si a Domnului Iisus au fost pictate în clipe de cumpãnã si de dumnezeiascã bucurie, de pictori din cer, rânduiti de Dumnezeu sã realizeze adevãratele lor chipuri. Este vorba despre un dar ce nu a mai fost trimis vreodatã pe pãmânt. Deci asa aratã Maica Domnului si Fiul Sãu, cu adevãrat. Iar fotografia lor fidelã, realizatã în picturã, a fost dãruitã nouã, românilor, nouã, moldovenilor, în aceastã parte de lume: Vaslui, Tanacu, Iasi, Mãnãstirea Bucium, unde îsi avea atelierul Iordache Nicolau, pictorul ce a pornit proiectul desãvârsit de pictorii din lumea de sus. Icoana pictatã în Moldova a fost dusã apoi la Athos pe fugã, pentru cã domnitorul Alexandru Ioan Cuza a spus: „Sã se opreascã icoana în tarã, pentru cã aici s-a fãcut minunea”. Vom mai discuta acest subiect. Sã intrãm în poveste!
„Cu adevãrat, mare dar ne-a dãruit Maica Domnului”
Pe când se construia schitul românesc „Prodromul” de la Athos, (adicã Înaintemergãtorul), pãrintele Nifon, plin de râvnã duhovniceascã si având dragoste cãtre Maica Domnului, se gândea cum ar putea dobândi o sfântã icoanã a Maicii Domnului fãcãtoare de minuni, care sã fie ocrotitoarea acestui sfânt lãcas, precum au toate mãnãstirile din Sfântul Munte. Dupã ce a fãcut multe rugãciuni, a cãutat sã gãseascã pictorul care sã respecte conditiile ce le cerea: cât va picta sã se roage tot timpul, fãrã sã mãnânce ceva, iar dupã ce va mânca, sã nu mai picteze. Nu a gãsit un astfel de pictor la Athos, dar când a ajuns în România, la Iasi, în anul 1863, a început sã îl caute din nou. Si l-a gãsit. Se numea Iordache Nicolau, era bãtrân si a primit cu bucurie toate conditiile impuse, asa cã pãrintii de la Athos i-au încredintat lucrarea. Dupã ce a pictat vesmintele si celelalte pãrti ale icoanei, el a ajuns la fete, care se picteazã întotdeauna la urmã. Cu cât îsi dorea mai mult sã le facã cât mai frumoase, cu atât nu reusea. Cu cât încerca mai mult, cu atât le fãcea mai urâte. S-a ostenit toatã ziua si nu a reusit nimic. Au venit si pãrintii de la Athos sã vadã icoana si s-au întristat si ei, dar l-au încurajat sã încerce în continuare. Pictorul a luat o pânzã albã, a acoperit icoana, a încuiat usa atelierului si s-a retras în camera lui, nemaimâncând nimic în ziua aceea, fiind întristat de nereusitã. Dupã multe rugãciuni la Maica Domnului, s-a culcat. Când s-a trezit dimineatã, a luat cheia si s-a dus sã încerce pentru ultima datã sã termine icoana. A descuiat usa, a ridicat pânza de pe icoanã si a vãzut cu uimire cã fetele erau cu desãvârsire îndreptate, pline de dumnezeiesc har si veselie, dupã cum se vãd si acum. Vãzând minunea, pictorul s-a închinat Maicii Domnului cu evlavie, apoi a chemat vecinii si pãrintii de la Athos, sã vadã si ei dumnezeiasca minune. S-a strâns lumea de pe lume acolo. Cu greu au putut lua icoana si au anuntat Sfânta Mitropolie a Iasului de aceastã întâmplare. A venit Mitropolitul Calinic Miclescu, împreunã cu alti clerici, care au crezut si s-au închinat cu evlavie Maicii Domnului. Minunându-se, au spus: „Cu adevãrat, mare dar ne-a dãruit Maica Domnului”. S-a dat binecuvântare sã se facã aghiazmã si rugãciuni. Si îndatã a început darul Maicii Domnului a lucra prin sfânta icoanã si a face minuni. Iatã primele minuni: Un om avea albeatã pe ochi, încât i se vedeau luminile ochilor ca laptele. A venit la icoanã, si-a spãlat ochii cu aghiazmã, si-a luat si acasã…Dupã trei zile a venit sã multumeascã Maicii Domnului, pentru cã avea ochii curati si vedea foarte bine. Alt om avea leprã, pe tot corpul era numai bube. S-a închinat cu credintã la icoanã, s-a stropit cu aghiazmã, si lepra a cãzut imediat de pe el. Un boier a venit si a povestit cã fiul lui de trei zile, numai dupã suflare se cunoaste cã este viu. S-a rugat Maicii Domnului, a luat aghiazmã si a plecat acasã, unde si-a stropit copilul care pe loc s-a trezit ca din somn si s-a sculat sãnãtos. Au venit amândoi la sfânta icoanã sã multumeascã. De la Iasi, pãrintii de la Athos s-au oprit în orasul Husi. S-a adunat multã lume. Aici s-a primit vestea cã domnitorul Cuza doreste ca icoana sã rãmânã în tarã, asa cã au plecat repede mai departe, la Bârlad. Iatã douã minuni petrecute la Bârlad: Un învãtãtor putin evlavios, dar care învãta copiii celor mai însemnate persoane din oras, îsi dorea ca icoana sã fie adusã la el acasã, ca sã se închine. A trimis trãsura, dar când pãrintii au vrut sã o ridice, ea s-a fãcut foarte grea. Ajunși la trãsurã cu greutocul icoanei, s-a desfãcut din toate încheieturile si a trosnit foarte tare. Din aceasta au cunoscut cã Maica Domnului nu voieste sã meargã la casa acelui om. Când s-au întors în catedralã, icoana s-a fãcut atât de usoarã,încât au dus-a doi oameni. O doamnã grav bolnavã, care locuia în afara Bârladului, la mosie, a auzit de sfânta icoanã, dar se temea sã meargã cu trãsura, ca sã nu moarã pe drum. În noaptea aceea i s-a arãtat Maica Domnului în vis, cu chipul din icoanã, care i-a poruncit sã se scoale si sã vinã imediat la Bârlad ca sã se închine la icoanã si sã ia binecuvântare. Cum s-a urcat în trãsurã, îndatã s-a simtit sãnãtoasã si, ajunsã la Bârlad, a mãrturisit cum a vãzut în vis exact chipul Maicii Domnului din icoanã si cum s-a vindecat. Rãmânem la Bârlad, cã suntem acasã. Reamintesc, icoana Maicii Domnului poartã denumirea „Prodromita” si se prãznuieste mâine, pe 12 iulie. Prin Pãrintele Calistrat a lucrat Maica Domnului, ca sã ajungã aici, la noi, la Tanacu. Despre toate, sã fim sãnãtosi sã continuãm cu tot ceea ce ne este de folos. La Tanacu sunt multe sfinte moaste si obiecte ce au apartinut Sfântului Spiridon, Sfântului Gherasim din Ghefalonia, Sfântului Efrem cel Nou, dar mai mult decât orice, este cu adevãrat vie Maica Domnului, ce lucreazã prin icoana Ei . Ne asteaptã. Oricând, oricum. Ati vãzut, femeia de la mosia de lângã Bârlad a strigat-o în anul 1863 de acasã si Maica Domnului a auzit-o. Si a salvat-o. Noi suntem mai aproape de Ea, aici, acum, în anul 2024. Oare nu avem si noi curajul celor ce au trãit cu 160 de ani în aceste locuri? Slãvitã fie Maica Domnului, Împãrãteasa inimilor noastre! Sã o cinstim si sã o iubim, dragii mei, ca pe cea mai mare comoarã pe care ne-a dat-o Dumnezeu!
