ANUL NOU… Ortodocsii pe rit vechi îl sãrbãtoresc astãzi pe Sfântul Vasile, unul dintre cei mai importanti pãrinti ai bisericii ortodoxe. Pentru ei este prima zi din an, cãci asearã au sãrbãtorit Revelionul asa cum se obisnuieste, cu bunãtãti culinare, bahice si voie bunã. Pentru cei în vârstã, însã, importanta sãrbãtorii este mai presus de toate. „Pe rit vechi m-am nãscut, pe rit vechi am sã mor. Asa s-a transmis din neam, dar sã stiti cã e aceeasi credintã. Dumnezeu a lãsat un singur Cuvânt, o singurã Carte, toti am mers dupã acelasi calendar pânã în 1924, când oameni l-au schimbat”, ne-a spus ieri Ion Nãlbantu din Iana, una dintre putinele localitãti vasluiene cu ortodocsi pe rit vechi. Pe vremea comunismului, au fost amenintati si chiar loviti pentru a se trece în Rit Nou, iar douã biserici din localitate au fost dãrâmate. Cei care au pus mâna sã le distrugã au murit de boli grele, pentru cã au stricat lucrarea Domnului. Ortodocsii pe rit vechi din Iana sunt mândri cã au rezistat presiunilor si nu au preluat calendarul iulian îndreptat, însã sunt dezamãgiti de tinerii prea putini interesati de pãstrarea obiceiurilor si a traditiilor. „Nu prea mai vin colindãtori. Înainte ne trezeam cu ei la poartã si pe stil nou, si pe stil vechi… Acum foarte putini vin, nici pe la bisericã nu mai trec. Si pe ai mei (n.r. copii) încerc sã-i conving sã mai vinã, dar degeaba… Din cauza asta nici nu prea mai vin la mine, spun <iar mã bate tata la cap>”, a povestit Emil Dumitru.
Ortodocsii pe rit vechi din Iana sunt oameni foarte credinciosi, iar pentru ei religia vine înaintea ospãtului si a sãrbãtorii pãmântesti. Unul dintre acesti oameni este Ion Carp. Cel care l-a convins cã ritul vechi e legea pe care trebuie sã o urmeze a fost chiar tatãl sãu. „În 1924, Biserica Ortodoxã Românã a trecut la noul calendar. Multi nu au fost de accord, asa cã s-a înfiintat Biserica Ortodoxã de Rit Vechi. Tata a zis cã datele sãrbãtorilor nu se pot schimba asa, de pe o zi pe alta . Împreunã cu un prieten a luat drumul Ierusalimului pentru a vedea când se aprinde Lumina de Paste. Când s-a sãrbãtorit Pastele pe rit Nou, Lumina nu a pogorât. Atunci tata s-a dus la un preot de acolo si i-a zis: <Pãrinte, noi ce facem, nu mai avem niciun ban, nu mai putem sta 13 zile aici>. Preotul i-a zis sã se ducã la Maica Domnului sã se roage, sã-i spunã si Ei problemele prin care treceau. A doua zi dimineatã a venit o femeie si i-a luat la treabã. Le-a dat o sãptãmânã de lucru, apoi i-a rãsplãtit de au avut oamenii bani cu ce se descurca pânã când s-a sãrbãtorit Pastele pe rit vechi. Abia dupã 13 zile, când s-a sãrãbãtorit Pastele pe rit vechi a venit Lumina cea adevãratã, care vine de când e lumea asta. Când s-a întors acasã, tata le-a zis celor din sat cã nu este lege mai bunã decât asta, cea de rit vechi, pentru cã atunci s-a aprins Lumina la Ierusalim. De atunci, tata nu s-a mai schimbat, a rãmas ortodox pe rit vechi.”
Prigoniti pentru credinta lor
Apele nu au fost întotdeauna linistite la Iana. Înainte de 1989, din cauza bãtãilor si a amenintãrilor celor care conduceau tara la acea vreme, foarte multi s-au dat pe Ritul Nou si foarte putini au continuat sã tinã sãrbãtorile pe vechi. „Am avut probleme foarte mari, mai ales pe timpul comunismului. Veneau la noi preotii pe rit vechi din alte sate si slujeau pe ascuns. Sfântul pãrinte Glicherie, care a fãcut mãnãstirea de la Slãtioara, a fost condamnat la moarte pentru cã nu a schimbat legea. A fost arestat si condamnat la executare. Nevasta prim-ministrului de atunci a pus o vorbã bunã sotului ei, si asa a scãpat sfântul pãrinte de moarte. A fost greu, foarte greu. Când s-a dat legea asta, toti cei care nu se dãdeau dupã ritul nou, erau bãtuti. Multi au suferit. Am suferit si noi, aici, la Iana. Prin 1988, comunistii ne-au dãrâmat douã biserici. Dar toti care erau din sat si care au pus mânã sã distrugã biserica, toti au murit. Nevasta mea i-a zis viceprimarului Rosu, care era pe atunci, cã acolo o sã-i rãmânã mâinile dacã o sã strice lucrarea lui Dumnezeu. Sapte oameni au dãrâmat, în doi-trei ani, toti sapte s-au prãpãdit. Indiferent de ce bisericã slujesti, de ce credintã ai, nu ai voie sã distrugi Casa Domnului, e mare pãcat”, ne-a mai spus Ion Carp.
„Mã ascundeam în pãturã si îmi fãceam rugãciunea si crucea”
DORINTÃ… De la Noul An, oamenii din Iana nu îsi doresc decât sã le aducã sãnãtate si credintã celor care au pierdut-o, cãci, în opinia lor, doar asa lumea va putea reveni la normal. „Toate sunt de la Dumnezeu, ne încearcã, cã oamenii nu prea mai sunt cu fata la El, ci cu spatele. Spune la Carte cã atunci când oamenii nu vor mai întelege, vor deveni rãi, vor apãrea boli fãrã leacuri ca sã se îndrepte… Toate merg conform Cãrtii Sfinte. Lumea asta s-a înrãit prea tare, nu e zi sã nu se omoare, sã nu se rãstoarne masini, parcã nu auzeai asa ceva înainte… Sã nu mã întelegeti gresit, eu nu zic cã acum nu mai e credintã, ci cã înainte, pe timpul comunistilor, era mai multã credintã. Sã vã spun de ce. Eu îmi aduc aminte cã în armatã mã ascundeam în pãturã si îmi fãceam rugãciunea si crucea. Acum totul se face la vedere, cã trebuie sã vadã oamenii cã esti credincios. Dar nu e asa, nu trebuie sã stie stânga ce face dreapta. Nu stiti cã si Ceausescu dãdea bani la mãnãstiri fãrã sã stie lumea, fãcea botezuri pe ascuns? Si el avea credintã, dar comunismul impus din afarã a cerut invers…”, a povestit Emil Dumitru.
