Elena Lozonschi e ieșeancă la a treia generație, dar de șapte ani trăiește în New York, unde își construiește o carieră în teatru și film. Singură, genul self-made woman. A făcut pian de la patru ani, a terminat liceul de artă la Iași, Conservatorul la București, după care a urmat New York Film Academy.
Povestea ei, pe care mi-a descusut-o într-o lungă discuție pe zoom, e legată de muncă, muncă și iar muncă. De când se știe, iar de când e la New York, de câteva ori mai multă.
Totul e dictat la ea de pasiunea pentru scenă. E atât de prinsă în magia asta a artei în care combină muzica, dansul (inclusiv baletul), actoria, regia, dar și producția și marketingul, ba mai vrea să-și facă și propria companie, încât, practic, dacă nu o întrerupi pentru că vrei să mai afli și despre altele, nu-ți vorbește decât despre asta.
”Nu eram genul de copil care să mă duc să mă joc afară. Veneam acasă și studiam la pian, fără să-mi zică nimeni nimic, maică mea niciodată nu m-a pus, nu m-a forțat. Îmi plăcea pur și simplu.” rememorează Elena primii ani de viață, din care au făcut parte și poveștile cu aventuri, ”cu tot felul de eroine din astea care ies din tipar”, un semn pentru ea că avea să urmeze o cale similară…https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/povestea-iesencei-care-si-a-construit-pe-cont-propriu-o-cariera-in-teatru-la-new-york–1658787.html
