DRAMATIC… O poveste tulburătoare iese la iveală după 34 de ani, în care o mamă din comuna Stănilești, ajunsă acum la vârsta de 74 ani, și-a frământat sufletul zi de zi, pentru copilul născut în toamna anului 1989 la Spitalul din Huși, dar pe care cadrele medicale nu i l-au mai dat acasă. Constanța Bejan le-a mărturisit rudelor că a mers în toamna anului 1989 să nască la matematatea Spitalului Huși, iar acolo a adus pe lume cel de-al cincilea copil. Medicul și asistentele inițial i-au spus că a născut un copil frumos și sănătos, pe care ea l-a văzut și le-a spus să îl numească Ionel. Băiețelul i-a fost luat apoi, iar mamei sale nu i-a mai fost arătat niciodată. La externare, cadrele medicale fie îi spuneau că a murit, fie erau ironice, îndemnând-o să meargă mai repede acasă, unde mai are patru copii. Atunci, la scurt timp după naștere, femeia a mai încercat cu modestele sale puteri să bată pe la ușile orfelinatelor din zonă pentru a da de urma copilului, însă când primea câte o umbră de speranță, aceasta se risipea grabnic. Faptul că mereu le-a spus celor din familie să facă tot posibilul, chiar și când ea n-o mai fi, să dea de urma lui Ionel, despre care simte că i-a fost furat la naștere, i-a înduioșat pe cei dragi. Alice, una dintre nepoatele sale, s-a implicat cel mai mult în poveste și vrea să își ajute bunica să dea de urma copilului pierdut. Și a pornit ca un mic detectiv o serie de verificări pe cont propriu. „Ionel este fratele mamei. Medicul cu care a născut bunica atunci a murit și el. El i-a spus bunicii, râzând, că, „lasă că tu mai ai 4 copii acasă, acesta o să ajungă mare, o să trăiască bine și când o să vină la tine, o să-ți umple ograda de mașini”. Așadar, medicul nu i-a spus că e mort. Nu i-au dat cadavrul să îl îngroape, nu au pus-o să semneze absolut nimic. De aici încep toate suspiciunile”, susține Alice.
Aceste vorbe spuse de acel medic, foarte cunoscut în oraș, decedat între timp, au fost purtate în suflet de Constanța Bejan cu amărăciune, dar și cu un licăr de speranță, căci pentru ea au însemnat, dincolo de cinismul lor, faptul că băiețelul dolofan, frumușel și vioi, pe care l-a născut în spitalul Huși și l-a numit Ionel, a trăit la naștere și nu a murit așa cum i-au spus celelalte cadre medicale. Constanța Bejan a povestit întregii familii cele întâmplate și toți ai ei au știut dintotdeauna că undeva în această lume există un alt fiu al bunicii. Nepoata Alice a vibrat, se pare, cel mai mult cu această poveste, poate și pentru faptul că a fost crescută de bunica Constanța. De câțiva ani, Alice a încercat să pornească înapoi, pe puținele urme ale poveștii. Prima dată a încercat la Spitalul Huși, unde a făcut o cerere scrisă acum 3 ani, mai exact în iunie 2020. „Am dat datele de identitate ale bunicii, despre când a născut și am vrut să știm ce este trecut în acte. Din păcate, la două zile de la depunerea cererii scrise, m-a sunat o doamnă de la spital și a spus că arhiva maternității tocmai ce a fost dată la casat în februarie și nu mai există, dar că pot să mă duc la Evidența Populației sau la Arhivele Naționale de la Vaslui”, povestește nepoata. „La Arhivele Naționale de la Vaslui am dat de o doamnă foarte drăguță, care a spus că ei nu au mai preluat de prin 1970 arhiva de la spitalul Huși, dar că e imposibil ca această arhivă să fie dată la casare, să fie distrusă. Și să mai fac o cerere și să nu accept decât un răspuns în scris. Așa o să fac”, spune Alice. Între timp, fata în vârstă de 25 de ani a căutat tot felul de soluții ca să dea de urma copilului care acum ar fi trebuit să aibă 34 de ani.
„Undeva acest copil trebuie să fie, dacă nu a murit la naștere, așa cum au spus acele cadre medicale”
Bunica Constanța le-a povestit celor dragi că, după ce a revenit de la maternitate, a trebuit să se ocupe de cele creștinești pentru soțul răposat și să aibă grijă de ceilalți 4 copii. Chiar și așa, ar fi mers la orfelinatul de la Bârlad, unde cineva o îndrumase să verifice. Acolo, a povestit femeia, angajații i-ar fi spus că Ionel Bejan, un copil cu acest nume și cu datele de naștere indicate de ea, „tocmai ce fusese mutat la un alt orfelinat cu o seară înainte”. Văduva a mers la al doilea orfelinat, însă de acolo a aflat că acel copil ar fi fost trimis la Arad sau Hunedoara, unde ea nu a mai avut cum să ajungă să caute. Totul însă arăta mai mult că acei oameni nu voiau decât să o pună pe drumuri, nicidecum să îi spună limpede dacă este sau nu copilul ei instituționalizat pe undeva. „Bunica nu a renunțat niciodată la ideea că fiul ei trăiește. Mereu ne întreba: ați mai aflat ceva despre Ionel? Ați mai căutat ceva? Eu vreau să merg până la capăt și să caut. Undeva acest copil trebuie să fie, dacă nu a murit la naștere, așa cum au spus acele cadre medicale. Pe atunci se vindeau copiii. Femeilor care erau de la țară, care mai aveau copii, uneori li se luau copiii, iar lor li se spunea că au murit. Cel puțin așa povestesc unii din acele timpuri. Eu sper ca Ionel să trăiască undeva”, spune nepoata Alice.
