Poveste incredibilã de viatã cu „securisti si turnãtori” a celei care a câstigat la concursul „Te abonezi si câstigi cu Vremea Nouã”

PREMIANTI…Campania „Te abonezi si câstigi cu Vremea Nouã” descoperã adevãrate povesti incredibile de viatã. Stând de vorbã cu câstigãtorii nostri am redescoperit, dacã mai era nevoie, cã viata uneori bate filmul. În aceastã lunã am oferit premii în valoare de peste 2.000 de lei, bani gheatã si trei ouã mari de ciocolatã si asa am descoperit-o pe Catinca Gavrilã, o femeie de toatã isprava cu o poveste demnã de un scenariu de film. Asistentã la cel mai mare spital din Ploiesti, aceasta recunoaste cã a fãcut multe avorturi si cã a omorât sute de copii nenãscuti, iar Dumnezeu a pedepsit-o crunt. Dar s-a ridicat ca pasãrea Phoenix si s-a întors cu fata la Dumnezeu, dupã ce a revenit în satul natal, la Gugesti. Acela a fost momentul în care viata ei s-a schimbat radical. La 87 de ani, aceasta ne-a spus cum a reusit sã nu-si piardã mintile dupã tumultoasele sale experiente. „Am trãit într-o familie cu securisti. Si sotul meu era de-al lor. Nu stiu dacã m-a turnat cã fãceam avorturi, dar un an am fost ba la Securitate, ba la Militie si Parchet. Nu am turnat pe nimeni si nu am fãcut puscãrie, dar am plãtit cu viata fiului meu, pentru sutele de avorturi fãcute”, a spus Catinca Gavrilã.

Premiile aduse de Iepurasul de Paste, trei ouã de ciocolatã, pline ochi cu bani cash, au ajuns la destinatie. Primul abonat din luna mai care si-a primit premiul a fost Poliana Carp din Vaslui, care a câstigat premiul cel mare, un ou de ciocolatã si 900 de lei bani gheatã. „Pentru mine a fost o surprizã totalã, mai ales cã nu sunt abonatã de foarte mult timp. Cunosc ziarul dumneavoastrã de când eram în activitate la la firma familiei noastre. Firma era abonatã pe atunci. Acum citesc din nou ziarul si mã bucur cã sunt din nou la curent cu toate. Sunt mai atentã acum si parcurg în totalitate articolele, în trecut citeam doar titlurile pe fugã. Asa era atunci fiindcã timpul nu ne mai ajungea, acum nu mã mai grãbesc. Felicitãri echipei dumneavoastrã de la redactie si vã multumesc pentru premiu, mai ales pentru oul de ciocolatã, pe care o sã-l devorez cu cei doi nepoți ai mei”, a spus aceasta. Cel de-al doilea ou de ciocolatã în care erau 600 de lei s-a rostogolit pânã la Gugesti, în comuna Botesti, la Catinca Gavrilã, o ploiesteancã întoarsã în satul natal dupã pensie. Aceasta ne-a spus cã Dumnezeu i-a trimis acesti bani, fiindcã mare nevoie avea de ei. Aceasta recunoaste cã întoarcerea în satul natal a fost pentru ea un miracol, fiindcã s-a întors cu fata cãtre Dumnezeu. „Am lucrat ca asistentã la Obstetricã Ginecologie în spitalul de la Ploiesti. Si sã stiti cã am omorât multi copii în frunte cu doctorii, cã asa era meseria mea. Si Dumnezeu m-a pedepsit si pe mine, luându-l pe-al meu, când avea 57 de ani. Nepoti nu am avut. Cã asa a fost sã fie. Dumnezeu te pedepseste încã de pe pãmânt când gresesti cum am gresit eu. Nu a mai asteptat judecata finalã. Dar când am venit aici, înapoi în sat, m-am întors la religie si de atunci nu am mai fãcut avorturi. Sper sã mã ierte Cel de Sus!”, a spus bãtrâna cu regret.

Am trãit într-o familie de securisti. Si sotul meu a fost tot securist. Nu stiu dacã m-a turnat cã fãceam avorturi, dar am fost în beciurile Securitãtii

Pe tanti Cantinca am gãsit-o în grãdinã. La cei 87 de ani prãsea straturile de legume din jurul fântânii din curte. Sprintenã, a iesit la poartã sã ne întâmpine. Ne astepta sã-i aducem premiul. „Chiar vã asteptam. Cã am sunat la redactie si stiam cã veniti. Tare nevoie mai aveam de bani. Din ei o sã dau 200 de lei la refugiati, fiindcã eu stiu ce înseamnã rãzboiul. Aveam 10-11 ani când era al Doilea Rãzboi Mondial. În sat la noi am aflat cã sunt 17 refugiati, asa cã o sã-i dau la primar si de acolo sã ajungã la ei. De restul vreau sã iau lemne. Cã dacã mai trãiesc încã o iarnã, sã am ce pune pe foc”, îsi începe povestea tanti Catinca. Aceasta ne-a povestit cã e greu la bãtrânete, mai ales cã nu are cine s-o ajute la treburi în gospodãrie. „Vedeti, mi-a cosit iarba aici în curte pe câtiva metri pãtrati. Am dat 100 de lei, 2 litri de benzinã, ulei, cafelutã si un desert consistent. Si uitati ce bãtaie de joc au fãcut. Nici iarba tãiatã nu au mai strâns-o. Dar ce sã faci dacã nu gãsesti pe nimeni. Plãtesti si strângi din dinti”, a mai spus bãtrâna de 87 de ani. Aceasta mai spune cã, desi este un om simplu, a trãit într-o familie de securisti: „Si bãrbatul meu a fost securist, Dumnezeu sã-l odihneascã, cã a murit. M-a urmãrit ca pe un dusman, cã dacã eu fãceam avorturi, vã dati seama. Mi-a gãsit ustensilele ascunse într-un aparat de radio vechi. Nu stiu dacã m-a turnat, dar am fost dusã la Securitate, sã-i dau în gât pe doctori. Nu am fãcut-o. M-au fãcut proastã, cã nu stiu nici Limba Românã, fiindcã eu îi pãcãleam si spuneam cã nu stiu ce vorbeau ei, fiindcã dialogau în limbi strãine. Si am scãpat. Dar unii, sãracii, au fãcut puscãrie. Apo,i fratele meu cel mare de la Iasi a fost cãsãtorit cu secretara primului secretar de atunci. Vã dati seamã cã si ei erau securisti. Apoi, mai am o sorã de la Constanta care si-a fãcut casa mai la vale de mine si a fost judecãtoare, iar el prim procuror. Asa a fost destinul meu, sã trãiesc printre securisti”, a mai spus bãtrâna din Gugesti.

Vasile Saulea, un tehnician veterinar informat. Citeste Vremea Nouã ca sã fie la current cu ce se întâmplã în judet

INFORMAT…Cel de-al treilea premiu oferit de Iepurasul de Paste pentru abonatii fideli ai lunii mai a ajuns în comuna Fãlciu, în satul Rânzesti, la Vasile Saulea. Acesta este pensionar si în trecut a lucrat la Circa Veterinarã, tehnician. A cochetat si cu administratia publicã. Pe vremea lui Ceausescu a fost secretar adjunct la Primãrie. A fost si brigadier la infiintarea CAP, apoi la complexul de porci. A iesit la pensie ca technician veterinar. Are doi copii cu care se mândreste. Fata este doctor într-un spital din Franta unde este sef de sectie, iar fiul sãu este la Iasi, director la Dedeman. S-a bucurat enorm cã a câstigat premiul oferit de ziarul nostru. „Îmi place sã citesc ziarul Vremea Nouã, fiindcã vreau sã stiu tot ce se întâmplã în judet. Am început cu Flacãra Iasului, apoi cu al dumneagvoastrã, iar dupã Revolutie cu Adevãrul si Obiectiv. Apoi, de când Adevãrul s-a schimbat cu Vremea Nouã, am abonament numai la dumneavoastrã. Îmi plac articolele, în special ale Cezarei Mironicã de la Bârlad. În fiecare zi completez rebusurile domnului Colosenco, un mare maestru al cuvintelor încrucisate. Îmi place de ziarul dumneavoastrã cã articolele sunt incisive si spuneti lucrurilor pe nume. Cã asa trebuie sã fie”, a spus Vasile Saulea. Acesta spune cã nu ar pleca niciodatã din Rânzesti: „Vrea fiul meu sã mã mute la el, la Iasi. Dar ce sã fac acolo? Dupã ce nora si nepotii pleacã la scoalã, eu ce sã fac ? Aici, în sat, ies la poartã, mai vorbesc cu vecinii, mã salut cu lumea si timpul trece altfel. Îmi pare rãu cã sotia mea s-a stins. Dar asta e viata. Sunt mândru cã fata mea a reusit în Franta. Este sef de sectie. Dacã rãmânea în România, nu ajungea nimic. La noi, ca sã reusesti la stat, trebuie sã ai pe cineva în spate. Si familia mea s-a bazat doar pe meserie si atât, nu pe pile”.