ROMANTISM Dacã ar fi sã se scrie o istorie sentimentalã a Husului, a acestui orãsel despre care poetul Ion Minulescu spunea, cu atâta dulceatã, cã seamãnã cu „o strachinã înfloratã, ziua, si cu un cer înstelat si rãsturnat, în fiecare noapte”, negresit, pe o paginã ar fi asezatã povestea „casei cu interiorul afarã”! Un fel de declaratie de dragoste cu totul specialã, imortalizatã, nu pe vreo coalã de hârtie, ci chiar pe peretii cãsutei din lut, pe care si astãzi, dupã zeci de ani de existentã, sentimentalii o mai cautã pe o strãdutã din spatele gãrii. Ce s-ar bucura Mos Ion Frent sã stie cã stihurile sale si desenele lui cu simboluri cosmice au fãcut fatã vremii si sunt si azi unde le-a pictat, iar numele si povestea sa fac si astãzi deliciul cronicii neconventionale a acestui oras, numit de Gheorghe Chiper “Târgul Trãsnitilor”.
POETIC “Ti-am pus în prag plãpânde flori / Ca la intrare si iesire / Discret, prin zâmbet de culori / Sã îti vorbeascã de iubire”! Uite asa i-a scris bãtrânul Ion Frent sotiei sale, care îl certase cã „s-a apucat scrie bazaconii” pe peretii casutei lor de lut. Si ca sã fie iertat, bãtrânul i-a compus câteva versuri, pe care le-a sculptat chiar lângã usa de la intrare. Ce-ar mai fi putut spune mãtusa Ileana, blândã femeie, dupã cum o aratã scrierile vremii, în fata unei asemenea dovezi de afectiune, dar si de ghidusie a bãrbatului ei?! Si de atunci l-a lãsat pe mos Ion sã „boiascã” peretii casei, dupã cum l-a îmboldi talentul. Bucuros de atâta îngãduintã, mos Ion Frent s-a apucat sã scrie si mai multe versuri, sã deseneze rachete si stele, ba si o cometã a fost desenatã pe perete, în goana ei prin Univers. Lângã ea, Ion Frent a scris: „Pe-o cometã îti scriu versul / Sã strãbatã universul / Si sã ducã printre stele / Semnele iubirii mele…”. Apoi, la streasina casei, mosul a fãcut un portativ, cu note muzicale cu tot, dupã care a zugrãvit punctele cardinale si alte semne si chipuri, în toate culorile.
„Casa cu interiorul afarã” de la Husi, vizitatã de Adrian Pãunescu si Ana Blandiana
VISÃTORII S-a stins mos Ion, la fel si mãtusa Ileana, însã cãsuta aceasta pe ai cãrei pereti poti vedea si astãzi un fel de cronicã sentimentalã a huseanului unic prin felul sãu de a-si exprima trãirile, a rãmas! Pe aceeasi strãdutã din spatele gãrii, dincolo de gardul înalt de scânduri, cãsuta coloratã existã mai departe, chiar dacã vremea a mai crãpat câte-un perete sau a mai sters ceva din desenele bãtrânului Frent. Putini însã mai sunt acei care o mai cautã pentru a se minuna de ce a putut crea acest husean romantic. Si la fel de putini sunt cei care stiu cã în aceastã curte modestã, care aminteste de Husul de altãdatã, asa cum era într-un tablou idilic pictat de Adam Bãltatu, au pãsit oameni de seamã ai acestei tãri, dupã ce au auzit de… trãsnãile huseanului. „Bãtrânul Frent a fost un geniu popular cum rar întâlnesti. Viata i-a fost grea, dar a avut puterea sã o ia de la capãt, sã creascã sapte copii si sã scrie versuri! Vi se pare putin?! La el se adunau oameni cu carte multã, desi el nu avea studii poate nici cât un factor postal. Cu toate acestea, nu contenea sã uimeascã! În aceastã curte au venit ziaristi, artisti, de oriunde din tarã, oameni de calitate precum academicianul Dinu Moraru, Adrian Pãunescu (da, însusi Adrian Pãunescu, vestitul poet, aici a fost si a servit un vin de Husi, stând la povesti cu mos Frent), doamna Ana Blandiana, Grig Elisei, V. Filip si multi altii”, povesteste profesorul dr. Dumitru Agachi – Duduianu, care, în curând, va publica o carte autobiograficã în care, spune el, a gãsit loc si pentru „aceastã expresie minunatã a unor trãiri omenesti, casa lui Ion Frent de la Husi”.
Povestea casei lui mos Ion Frent va fi publicatã într-o carte autobiograficã!
EMOTII SI AMINTIRI „Eu cred cã eram printre cei mai tineri dintre ei, dar îmi amintesc cum mosul ne cânta la vioarã. Serile erau fermecãtoare în curtea lui Frent. Si era asa de frumos Husul, privit din curtea acestui om bun si vesel, cum niciodatã nu am sã îl pot descrie în cuvinte! Noi îl aplaudam si îl lãudam pentru toate. Si pentru cântecul sãu, dãrnicia sa si pentru sufletul sãu. Si poate pentru vinul bun si rosu de pe masã. Era omul care scotea musafirilor tot ce avea. Si tare mult se bucura sã vadã oameni buni în ograda sa modestã. Nu cred cã mai sunt asemenea oameni. Poate doar la Husi, orasul din care se trage sotia mea. Într-o prezentare a Husului am vãzut cum e trecutã una din poeziile lui preferate, din care putin îmi mai amintesc si eu: „Arbore gigant natura / Eu din trupul tãu cel viu / Îmi improvizez pictura / Si poemul eu mi-l scriu”. Nu aveti idee ce stia acest om, ce povestea! Stãteam noi toti pe lângã el si când vedea luna rãsãrind, parcã si mai multe vesuri îi veneau în minte. Si nu a fãcut cine stie ce scoalã, însã cred cã ne întrecea pe noi, cei cu facultãti si studii înalte, în acuratete, în limpezimea gândului si-n trãire. Cum s-au dus anii! Au fost câteva nopti de neuitat la Husi. Si acum am început sã îmi scriu memoriile si, în ele, am inserat si povestea casei cu interiorul afarã, de la Husi, asa cum am simtit-o eu în scurtul meu popas între vii. Voi veni în aceastã varã pentru câteva fotografii si mã rog ca aceastã casã si acele minunãtii desenate pe ea sã rãmânã acolo pânã vin, ca sã fac poze si sã le arãt lumii în cartea ce urmeazã sã o public”, a spus profesorul dr. Dumitru Agachi – Duduianu, 79 de ani, originar din Iasi, stabilit în prezent în Bucuresti.
