REGRETE… Polițiștii de frontieră din cadrul ITPF Vaslui au stârnit emoție cu mesjaul pe care l-au transmis, la înmormântarea colegului lor, Fănică Donea, decedat într-un spital din Timișoara, unde a ajuns în urma incendiului din locuința părintească din Stănilești, din toamna anului trecut. „Gesturile mărunte, de a respecta normele societății în care trăim, ale bunului simț sau ale celor șapte ani de acasă, i-au pus eticheta de OM”, spun despre ei colegii săi din Poliția de Frontieră. “Cât de mult contează să fii un om bun și onest în viața de zi cu zi. Chiar dacă, inevitabil, totul se termină la un moment dat, faptul că, iată, lași în urma ta gânduri bune și recunoștința celor dragi, a colegilor, a prietenilor, contează mult. Este cea mai importantă rugăciune pentru cel care s-a dus”, au reacționat cei care au citit necrologul polițiștilor de frontieră, transmis la înmormântarea colegului lor, Fănică Donea.
“Pe 20 ianuarie, prea tristă zi de iarnă, ne-am adunat alături de familia îndurerată, și noi, polițiștii de frontieră, prieteni și foști colegi, pentru a-l conduce pe ultimul drum pe respectatul nostru coleg, agent șef Dodea Fănică.
S-a născut în satul Stănilești, iar dacă mai zăbovea printre noi, pe 11 martie ar fi împlinit 45 de ani. S-a petrecut prin viață cu o deosebită decență, a fost un om activ și responsabil în tot ceea ce a făcut, având mult bun simț, fiind animat permanent de lucrul bine făcut și de spiritul dreptății. Pentru colegul nostru, a fi cinstit a reprezentat întotdeauna un lucru firesc. Gesturile mărunte, de a respecta normele societății în care trăim, ale bunului simț sau ale celor șapte ani de acasă, i-au pus eticheta de OM.
Era liniștit, sociabil, altruist, fiind un bun exemplu pentru toți cei ce l-au cunoscut cu adevărat. Deși necăsătorit, a avut un adevărat cult pentru familie, rămânând alături de cei care i-au dat viață și ajutându-i în momentele în care puterile lor au scăzut… Soarta a vrut ca liniștea și fericirea acestei familii să fie zdruncinată într-o noapte de noiembrie, când colegul nostru a suferit arsuri grave în urma unui nefericit incendiu izbucnit în locuința părintească. Familia, prietenii și colegii i-au fost alături, au crezut cu tărie în șansa lui de recuperare, însă destinul a hotărât altfel. Ziua de marți, 16 ianuarie, a venit cu o veste cruntă pentru toată lumea care l-a cunoscut, iubit și apreciat: organismul colegului nostru a cedat. Fără voia sa, el a lăsat acum în urmă, fără dragostea și sprijinul de care aveau nevoie, doi frați și o mamă îngenuncheați de durere. Dumnezeu avea nevoie de încă un suflet bun, drag îngerilor. În memoria colegilor a rămas ca un om de onoare și bun profesionist, cîștigând astfel respectul și afecțiunea tuturor. În ceasul din urmă, cu regretul firesc că nu îl vom mai vedea printre noi, ne rămâne consolarea că ne-a lăsat suficiente motive ca să nu-l uităm. Dumnezeu să îl odihnească în pace, iar pe cei rămași în urma lui, să-i mângâie! Avem onoarea să te salutăm, domnule agent șef!”, și-au încheiat mesajul emoționant colegii din Poliția de Frontieră.
