Interviu DW cu Pirkka Tapiola, ambasadorul UE, despre cele mai importante aspecte ale relaţiilor UE-Moldova, aşteptările şi succesele din patru ani de misiune diplomatică.
Dle Ambasador, la finalul misiunii Dumneavoastră, cum apreciaţi evoluţia relaţiilor dintre UE-RM în această perioadă?
Pirkka Tapiola: A fost o perioadă foarte „colorată”, dacă mă pot exprima aşa. Pentru că atunci când am ajuns aici, UE se afla în punctul culminant al relaţiei cu R. Moldova. Atunci a fost liberalizat regimul de vize pentru moldoveni, Acordul de Asociere şi de Liber Schimb se afla pe ultima sută de metri etc. Tot atunci se vorbea că R. Moldova este istoria de succes a Parteneriatului Estic şi că avea un potenţial enorm. Însă, unele din aşteptările la acea etapă erau prea optimiste. De asemenea, acea perioadă a coincis cu izbucnirea războiului din Ucraina şi cu agresiunea Rusiei.
Toate acestea au influenţat relaţiile noastre, iar eu nu aş putea spune că elementele fundamentale ale abordării UE faţă de R. Moldova nu s-au schimbat. Deci, dacă ar fi să explic doar în câteva cuvinte cum au evoluat relaţiile de la momentul de când am venit aici şi până astăzi, aş zice că la început era o perioadă când „luna de miere” a relaţiilor noastre se apropia de sfârşit, iar acum suntem într-o etapă când ambele părţi se uită la lucruri mai realist.
DW: Criza din sistemul politic de la Chişinău a generat mai multe probleme pe parcursul acestor ani, culminând cu dispariţia unui miliard de dolari SUA. Mai mulţi analişti de la Chişinău au declarat că UE a reacţionat destul de târziu la greşelile pe care le-au făcut politicienii de la Chişinău. De ce s-a întâmplat aşa şi putea UE să pună mai mare presiune pe politicieni?
P.T.: Eu consider că pe perioada de dinaintea izbucnirii crizei din sistemul bancar, UE a reacţionat prin diferite mesaje de avertizare şi lucrul acesta s-a făcut destul de consecvent. Astfel, atunci când am văzut magnitudinea problemei, care a fost în anii 2014-2015, noi am avut un răspuns destul de rapid, suspendând imediat plăţile sub forma de suport bugetar acordat Chişinăului, iar reluarea acestora a fost condiţionată de încheierea unui nou acord cu FMI. Acesta a fost un punct de reper în luarea unor măsuri pentru a stabiliza sectorul bancar al ţării şi totodată măsuri care ar preveni posibilitatea de repetare a unei asemenea situaţii. Pot spune chiar mai multe. Eu sunt mândru de frontul acesta unificat, care a fost creat în interiorul UE, inclusiv din partea României, dar şi a Băncii Mondiale, care au avut o poziţie destul de consecventă, în privinţa măsurilor care trebuie întreprinse, astfel încât lucrurile să revină la normal.
Totuşi, mai este o chestie pe care vreau să o menţionez şi de care R. Moldova deseori uită. Este vorba că declararea orientării politicii statului spre UE este deseori confundată cu implicarea UE în gestionarea problemelor ţării. În calitate de actor extern, cât de mult ne-am strădui noi, nu putem să avem tabloul deplin cu toate detaliile la ceea ce se întâmplă în sistemul bancar, ce hotărâri ia Guvernul etc.
DW: UE continuă cu o anumită prudenţă să susţină guvernarea de la Chişinău. De ce nu se adoptă o poziţie mai dură, mai ales că coaliţia majoritară de la Chişinău a luat mai multe decizii care stârnesc nemulţumiri în rândurile populaţiei şi chiar au adus la proteste?
P.T.: UE a respins mereu ideea extinderii sferelor de influenţă, iar geo-politica UE înseamnă transformare. Aceasta vrem să fie înţeles şi la Chişinău, iar aceasta va fi baza colaborării noastre pentru o perioadă îndelungată şi în cadrul căreia asistenţa noastră va fi condiţionată de implementarea reală a reformelor. De asemenea, se observă o tendinţă de a evita suportul direct bugetar din partea UE, iar accentul va fi pus pe proiectele de infrastructură, care sunt direct implementate pentru cetăţenii ţării, care sunt partenerii noştri. Deci, nu e vorba de a sprijini un guvern sau altul, este vorba de sprijinul oferit ţării.
