ARTÃ Supranumit „poetul sevaletului”, pentru bogãtia de sentimente pe care le transmitea prin luminile si umbrele creatiilor sale, Viorel Husi, pictorul lãudat de însusi Nicolae Tonitza, pentru finetea sa artisticã, plinã de originalitate, ar fi împlinit astãzi 102 ani!
„Viorel Husi este unul dintre nemuritorii acestui oras dintre vii”! Era convins de acest lucru, emimentul profesor Ioan Alexandru Anghelus, care a descoperit, la fel ca alti sentimentali ai urbei, printre primii, uriasul talent al lui Viorel Husi. Chiar dacã soarta sa a fost vitregã, iar gloria, oricât de mult a meritat-o în timpul vietii, a venit târziu, cei care au avut norocul sã admire tablourile lui Husi, au lãsat în urmã cronici speciale si pline de admiratie pentru cel care, la doar 11 ani, debuta în lumea culorilor, cu tabloul „Din curtea Episcopiei Husilor”. S-a încãpãtânat sã se inspire doar dupã „chipul” orãselului sãu natal, în care a rãmas cu inima, chiar dacã pasii l-au purtat prin înaltele scoli de artã pariziene sau la Bucuresti, unde a expus alãturi de cei mai mari pictori ai vremii. „Parcã îl si vãd pe Viorel, cu pãlãria sa cu boruri largi si haina în stil francez. A fost mereu un tip boem, burlesc poate pe alocuri, dar de un pitoresc absolut. Talentul sãu cu totul iesit din comun a fost slefuit la Paris, unde a învãtat artele frumoase, având prieteni si profesori cu nume mari în domeniu. Plecase sã facã medicina, ca sã îi urmeze în carierã tatãlui sãu, un medic renumit. Dar pasiunea lui pentru picturã a fost mai puternicã. S-a întors trei ani mai târziu, destul de bolnav. Apoi viata sa a fost pe mai departe un fel de luptã nedreaptã, fie cu destinul adesea potrivnic, fie cu el însusi. Eu însã sunt convins cã Viorel Husi a fost un geniu. Si un îndrãgostit de Husi. A sperat pânã în ultima clipã sã facã pentru orasul sãu o monografie în imagini. N-a mai apucat! Poate cã noi avem datoria fatã de el sã îi împlinim acest vis. Mã doare sã spun cã a avut un destin auster, cã a trãit greu. Avea o fricã în el, de regimul acela rãu în care sã stiti cã nu s-a adaptat. Era apreciat doar de marii artisti ai vremii si nu avea cum sã se promoveze ami mult. Îndrãznesc sã cred cã regimul de atunci poartã vina pentru nesansa de a intra în constiinta publicã a unor asemenea artisti! Odatã, cineva care se ocupa sã îi vândã lucrãrile lui Viorel, mi-a recunoscut, destul de jenat, cã Viorel primea foarte putini bani pe creatiile sale, însã el, ca intermediar, <<câstiga mai bine decât artistul>>. Stiu, era o cruzime, dar asa erau timpurile, asa a fost croitã soarta lui”, a povestit bibliotecarul husean Constantin Donose, la împlinirea centenarului „Viorel Husi”. Atunci, muzeografa Aura Popescu, fiica artistului, a realizat o monografie, în memoria artistului, care, prin finetea realizãrii, a fost lãudatã de oameni de artã importanti ai României.
Viorel Husi, pe simeze, la loc de cinste, alãturi de cei mai importanti pictori ai României!
„În 1996, cu prilejul omagierii a 85 de ani de la naşterea sa, Ministerul Culturii şi Centrul de Documentare pentru Expoziţii de Artă, organizează retrospectiva <<Viorel Huşi>> (cu un număr impresionant de opere şi documente), la Galeria Etaj ¾ a Teatrului Naţional din Bucureşti, itinerată apoi şi la Muzeul Brukenthal Sibiu. Regretatul Radu Ionescu, Mihai Oroveanu şi Corneliu Bucur, critici de artă, au considerat această acţiune artistică evenimentul anilor 1996 şi 1997. Creaţia pictorului şi graficianului Viorel Huşi este socotită de critica de specialitate ca aparţinând pleiadei marilor artişti plastici, îndeosebi interbelici. Amintim doar câteva din numele sonore care i-au omagiat arta: George Oprescu, Oscar Han, Perpessicius, Nicolae Tonitza, Ion Minulescu, Tudor Vianu, Petru Comarnescu, Eugen Schileru, Ion Frunzetti, Radu Ionescu, Mircea Deac, C. R. Constantinescu, Virgil Mocanu ş.a. Opera sa se află la loc de cinste în importante instituţii de cultură ale ţării ca: Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul Brukenthal – Sibiu, Pinacoteca Muzeului Municipiului Bucureşti, Muzeul „Vasile Pârvan” – Bârlad, Cabinetele de Stampe ale Academiei Române şi Bibliotecii Naţionale, precum şi în diverse colecţii din ţară şi străinătate”, a scris, într-o cronicã sentimentalã, care a reconstituit fidel pasii de viatã si de carierã ai lui Viorel Husi, Aura Popescu, fiica artistului.
