ALÃTURI DE ORFANI Pictorul Constantin Cristi Mardare s-a nãscut în 1972, la Vaslui, fiind dat la Casa de Copii imediat dupã nastere, mama sa abandonându-l în “bratele” statului. Necunoscut bârlãdenilor si, în general, românilor, Constantin Mardare este un pictor care ne înfãtiseazã altfel decât am bãnui sufletele copiilor abandonati de pãrinti si lipsiti de dragostea familiei.
“M-am nãscut în Vaslui si am fost dat la Casa de Copii direct din maternitate. Nu vreau sã îmi expun acum viata de copil orfan, pentru cã orfan nu eram, dar abia în clasa a V-a mi-am cunoscut mama, care a venit la Bârlad, unde eram institutionalizat si m-a luat într-o vacantã la ea, sã-mi cunosc fratele, cele trei surori si restul familiei. Mã simteam în plus în familia mea, mediul îmi era total necunoscut. Nu aveam nici o reactie … si bine cã a fost asa, pentru cã de atunci nu i-am mai vãzut pânã târziu, încoace, acum câtiva ani. Nu m-au dorit, nu m-au ajutat, nu stiu prea multe despre ei si sincer, mi-au distrus dorinta de a avea o familie a mea…pentru cã îmi doresc, poate, dar nu o pot întemeia, cã nu stiu sã ofer ceea ce n-am primit niciodatã: dragoste familialã. Despre picturã, am aflat cã am talent tot în clasa a V-a, când educatorul ne împãrtea sarcini la fiecare si eu am primit sarcina sã mã ocup de design, dându-mi peste 200 de felicitãri pentru 8 Martie de fãcut… Nici nu stiam cum se face un ghiocel, dar am învãtat si asa am ajuns ca de la un ghiocel sã pictez ceea ce pictez astãzi”, a spus Constantin Mardare.
Primul tablou, realizat în armatã!
Prima operã a lui Constantin Mardare a fost un tablou cu un peisaj tipic montan, cu munti, cu cerbi… asa cum vãzuse el pe unele carpete atârnate de peretii unor case. “Eram în armatã, la Mangalia si, când eram de planton, am refãcut toate plansele de pe peretii camerei de gardã, sefii mei descoperind cã am talent. Primul tablou, pictat pe pânzã, a fost atunci, la comanda si cu ajutorul unui sef, reprezentând un peisaj montan… Am fãcut multe tablouri de atunci, însã cele mai dragi mie îmi sunt cele în care copiii apar în ipostaze diferite… asa cum îmi închipui deseori. Nu am expozitii personale multe, doar vreo patru, prima dintre ele fiind abia în 2006, la Dordtmund, în Germania. Am expus atunci 30 de lucrãri, peste 60% din ele fiind vândute pe loc. Am expus apoi în Austria… si în România, la Ateneul Român, dar nu personal, ci împreunã cu elevii care vin si îsi valorificã talentul îndrumati de mine», a mai spus Constantin Mardare. Dacã ar fi sã scriu povestea vietii lui, tristã si plinã de lipsuri, nu mi-ar ajunge paginile ziarului. Tablourile lui Constantin Cristi Mardare vorbesc de la sine, iar modestia sa iesitã din comun l-a fãcut sã nu îsi doreascã publicitate si faimã. Pasiunea sa este desenul animat, fiind un fan înrãit al filmelor lui Walt Disney. De altfel, pe peretii tuturor grãdinitelor din Bârlad (vreo 20 ca numãr), sunt pictate de Constantin Mardare scene din filmele “Albã ca Zãpada si cei sapte pitici”, “Tom si Jerry” etc. Puteti vedea picturile sale pe pagina sa Facebook (constantin disney) precum si pe pagina sa personalã pe Internet www.constantyn-cristi-mardare.com. Constantin ne-a relatat, ca un mic amãnunt, cã pentru a ajuta copiii de la Cercul de picturã, este nevoie de multã … afectiune, dar si de multe materiale: culori, pânze, carton, creioane, cãrbune, sevalete etc. Aceste materiale sunt asigurate de DGASPC, în mare parte, si din banii lui personali, în rest, orice ajutor primit din partea celor care iubesc arta si copiii fiind binevenit
A pictat tristetea!
Una dintre cele mai reusite picturi ale lui Constantin Mardare este cea a copiilor familiei Marcu, din judetul Vaslui, copii care au fost surprinsi de fotoreporterul cotidianului nostru în anul 2009, uitându-se pe geam dupã frãtiorul lor, Grigore, care era dus al Spitalul Judetean din Vaslui, unde avea sã moarã de foame! Constantin Mardare a pictat desãvârsit tristetea din sufletul acelor copii, care nu aveau sã-si mai vadã fratele niciodatã si care aveau sã ajungã si ei în sistemul de plasament din cadrul DGASPC Bârlad. Culmea este cã, unul dintre studentii institutionalizati la Complexul de Servicii Comunitare din Bârlad, care urmeazã si cursurile de picturã ale lui Constantin Mardare, este unul dintre copiii familiei Marcu, fratele lui Grigore, care si-a recunoscut frãtiorii în tabloul pictat de Mardare si a plâns zile în sir. Aceasta este pe scurt povestea unui tânãr necunoscut, plin de talent si cu suflet de înger, care fiind recunoscãtor pentru ce a primit bun sau rãu de când era copil, în sistemul român de protectie a copilului, oferã acum înzecit altor suflete pãrãsite si oropsite.
