MAI TARE CA FILMUL… Fost gropar, actual artist de renume mondial. Este povestea senzationalã a fiului fostului presedinte de CAP din Zãpodeni
Dupã „Micuta Picasso“, un alt vasluian dobândeste o adevãratã faimã mondialã în domeniul artei. Pânã acum doi ani, Ion Bârlãdeanu din Zãpodeni era un anonim. La fel ca si opera, viata acestui vasluian face parte parcã dintr-un film. A fost, pe rând, gropar, gunoier, paznic, tãietor la gater si, mai nou, artist consacrat. Si, apropo de film, viata sa face subiectul unui film documetar difuzat în aceastã perioadã de HBO. Senzational este faptul cã, fãrã sã aibã niciun fel de studii în domeniul artei, Ion Bârlãdeanu a devenit un exponent de seamã al unui curent artistic elitist, pop-art. Tehnica sa de creatie se numeste „colaj“, o exprimare artisticã initiatã, printre altii, de Pablo Picasso.
Lucrãrile lui Ion Bârlãdeanu au fost descoperite de galeristul Dan Popescu, în urma cu doi ani, în ghena unui bloc de pe Calea Mosilor din Bucuresti, iar pânã acum, artistul vasluian de peste 60 de ani a avut deja mai multe expozitii, printre care si una la Fred Gallery din Londra. Dar, dincolo de operã, senzationalã e viata lui Ion Bârlãdeanu. “Este nãscut în 1946 si, de mai bine de treizeci de ani a evitat, sã se integreze în societate si sã devinã un „cetatean onorabil“, asa cum si-a dorit tatãl sãu, fost presedinte de CAP la Zãpodeni. Pe vremea comunismului a fãcut toate muncile posibile. La douãzeci de ani pleacã de la Zãpodeni si începe sa munceascã la stuf în Tulcea si mai apoi docher în Constanta. În Bucuresti este pe rând gropar, tãietor la gater, paznic sau muncitor necalificat la Casa Poporului. Dupa 1989 trãieste din resurse minime ocupându-se de selectarea gunoiului într-o curte de bloc de pe Calea Mosilor si face mici servicii locatarilor. Nu îsi întemeiaza o familie si nu se mai angajeazã“. Aceasta este un mini-rezumat al vietii „artistului“.
De când se stie, artistul este ahtiat dupã ziare si reviste, ceea ce l-a fãcut sã colectioneze vrafuri întregi. Teancurile s-au transformat curând în saci, hobby-ul lui Bârlãdeanu crescând si el la fel de vertiginos. Artistul s-a apucat sã decupeze cu grijã fotografii de personalitãti politice, staruri de cinema, oameni de culturã de la noi si, la un moment dat, a început sã facã din ele colaje pe bucãti de carton. Colajele sunt fãcute atât de discret încât uneori nici nu îti dai seama cum a reusit Bârlãdeanu sã suprapunã atât de bine unele personaje într-un fundal în care nu prea ar avea ce cãuta. De altfel, lucrãrile sunt gândite cu o bunã logicã a proportiilor si a spatialitãtii, diferitele obiecte sau personaje fiind plasate firesc unele în proximitatea celorlalte. Alãturarea socantã si ironicã a unor personalitãti, intercalarea câte unui text decupat din ziar în mai multe limbi si care ia în rãspãr scena „regizatã“ de Bârlãdeanu, toate acestea se încadreazã fãrã dubii în curentul pop art, mixat uneori cu tente suprarealiste.
Totusi, Bârlãdeanu nu stie nimic despre pop art si avea cu atât mai putin sanse sã stie prin anii ’70-’80, de când dateazã primele colaje de acest gen. De altfel, în România acelor ani, când curentul era de-abia la începuturile sale pe plan mondial, foarte putini îl cunosteau.
Oaia neagrã a familiei presedintelui de CAP de la Zãpodeni
Cam asta este tot ce se stie pânã acum din rarele aparitii în mass-media a artistului Ion Bârlãdeanu. Cu adevãrat senzational, dar la fel de senzationale sunt si amãnuntele pe care le cunosc rudele si apropiatii lui Ion Bârlãdeanu. În Zãpodeni lumea s-a arãtat socatã cã „diliul lui Zebeu“ a ajuns cineva. Zebeu’ e tatãl sãu, Ion Z. Bârlãdeanu, un comunist înrãit, artizan înfocat al colectivizãrii si cel care a înfiintat CAP-ul la Zorleni. Era semi-analfabet si, din aceastã cauzã, se semna scurt Z.B. Cam atât stia sã scrie, iar de aici a venit si porecla Zebeu. Artistul Ion Bârlãdeanu este unul din cei cinci copii ai fostul presedinte de CAP, cel mai mare si, de departe, cel mai recalcitrant. Acesta nu s-a împãcat deloc cu viziunea comunistã a tatãlui si a avut conflicte numeroase cu acesta. Presedintele de CAP nu accepta nesupunerea nici la serviciu, dar nici acasã. Drept dovadã a fost în stare sã-si bage în puscãrie pe unul dintre fii sãi, Mihai, pentru cã a furat pepeni din grãdina CAP-ului. E de înteles sã „firea artisticã“ a lui Ion nu s-a împãcat deloc cu dictatura impusã de tatãl presedinte de CAP.
[…]
Înclinatie spre desen si fotografii
Ceea ce nu se stie este faptul cã primele opere ale lui Ion Bârlãdeanu încã se mai aflã în casa pãrinteascã, acolo unde locuieste unul din fratii sãi, Petricã. Acesta ne-a povestit cã, de mic, Ion avea o înclinatie deosebitã pentru desen. Nu era chiar un gest artistic, ci unul tehnic. Acesta avea obiceiul sã ia drept model o fotografie si sã o redea la dimensiuni mãrite, pãstrând, însã, toate delaliile. „Prietenii veneau la el cu fotografii mici, iar el le fãcea cât niste tablouri, colorate. Si tatãlui meu i-a fãcut un tablou. Erau prieteni, mergeau cu Haiducii împreunã“, povesteste un sãtean. De asemenea, primele colaje le-a fãcut acasã, cu pozele familiei. Fratele sãu ne-a arãtat câteva astfel de colaje, în care artistul a executat un fel de arbore genealogic al familiei din fotografii diverse.
Urmãriti mâine în cotidianul Vremea Nouã, continuarea acestei povesti senzationale.
Film documentar despre viata lui Ion Bârlãdeanu
VEDETÃ PE HBO… Ascensiunea sa fulminantã, de la gropar la artist de renume international i-a atras atentia regizorului Alexander Nanau. Filmul realizat de acesta a fost lansat în chiar în aceastã lunã pe HBO. Interesant este cã documentarul prezintã si imagini din satul natal, acolo unde a dat o mânã de ajutor si Corneliu Porumboiu. Astfel, anul trecut a venit în sat, dupã zeci de ani, fiul rãtãcitor. „Ultima datã fratele meu a fost anul trecut aici. A fost cu domnul Porumboiu, au filmat pe aici si a zis cã o sã mai treacã. Nu-l mai vãzusem de mai bine de zece ani. Nici mãcar nu stia când a murit mama“, a declarat fratele Petricã, cel care încã mai locuieste în casa pãrinteascã.
