Potrivit statisticilor Directiei pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, 804.728 de cetãteni români, din care 515.453 bãrbati si 289.275 femei, poartã numele Sfântului Ierarh Nicolae.
Din totalul româncelor, 202.277 se numesc Nicoleta, 55.716 – Niculina/Nicolina, 8.930 – Niculita/Niculita, iar 3.522 – Nicole/Nikole. Totodatã, 19 femei poartã numele Nichi, 8- Nikko/Nikka/Nikke/Nikki/Nikky, 1- Niculãita. Conform datelor furnizate de structura specializatã a Ministerului Administratiei si Internelor, majoritatea bãrbatilor se numesc Nicolae (330.484), Niculai/Neculai (63.129), Nicusor (44.498) sau Niculae (31.878).
Printre românii care sãrbãtoresc onomastica pe 6 decembrie se numãrã si cei care poartã numele de Nic (26), Nik (23), Lae (18), Niklas (12), Laie (11), Nicolãitã/Niculãitã (11), Culae (10) sau Nicholaus (5). “La multi ani!” celor care poartã numele Sfântului Nicolae.
Sfântul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirei Lichiei, s-a nãscut în localitatea Patara, din Asia Mică, în cea de-a doua jumãtate a secolului al III-lea. La primul sinod ecumenic tinut la Niceea, în anul 325, acesta a fost recunoscut drept un mare apãrãtor al ortodoxiei. Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform cãreia Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. Sfântul, îngrijorat de o posibilã rupturã care putea avea loc în Bisericã, i-a dat ereticului Arie o palmã. Astfel, potrivit bisericii, de la palma Sfântului Nicolae a rãmas obiceiul ca, pe 6 decembrie, cei neascultãtori sã fie loviti cu joardã în semn de avertisment. Tot traditia spune cã nuielusa cu care este lovit neascultãtorul trebuie sã fie de mãr, iar dacã aceasta, pusã în apã, va înflori pânã la Nasterea Domnului (Crãciun), înseamnã cã sfântul “a mijlocit” iertarea celui care a fost lovit. Sfântul Nicolae a stiut, însã, cã dupã mustrare se cere mângâiere. Astfel, a fãcut multe daruri sãracilor, i-a linistit pe cei întristati si a vindecat, cu putere de la Dumnezeu, pe bolnavi. Sfântul ierarh Nicolae a murit în anul 340, iar din anul 1087, moastele sale sunt pãstrate la o bisericã ce-i este dedicatã, în Bari, în sudul Italiei.
În traditiile românesti, Sfântul Nicolae apare pe un cal alb
El mai pãzeste si Soarele, care încearcã sã se refugieze pe lângã el spre tãrâmurile de miazãnoapte pentru a lãsa lumea fãrã luminã si cãldurã; este iscoadã a diavolului; stãpâneste apele, fiind patron al corãbierilor pe care îi scapã de la înec; apãrã soldatii în rãzboi, motiv pentru care acestia îl invocã în timpul luptelor; ajutã vãduvele, orfanii si fetele sãrace care vor sã se mãrite.
“Minunile sãvârsite de Sfântul Nicolae, precum învierea celor trei copii omorâti de un hangiu sau salvarea de la naufragiu a unor corãbii, sunt binecunoscute. De aceea, Sf. Nicolae a fost ales ca ocrotitor al copiilor, dar si al marinarilor, al brutarilor, al fetelor fãrã zestre, al victimelor sistemului judiciar etc. Dintre multele istorisiri care îl au ca erou, cea mai cunoscutã este cea a fiicelor unui om bogat care îsi pierduse averea. Sfântul a venit într-o noapte si le-a aruncat pe fereastrã trei saci de aur, pe care sã îi aibã drept zestre pentru a nu fi nevoite sã se prostitueze”, se precizeazã de cãtre pãrintele Bogdan Teleanu de la Patriarhia Românã. În colindele românesti, cântate în plinã iarnã, vorbesc despre florile dalbe, flori de mãr. Asta pentru cã bãtrânii nostri cunosteau si ei cã acea joardã a Sfântului Nicolae trebuie sã fie una de mãr, iar dacã aceasta, pusã în apã, va înflori pânã la Nasterea Domnului, înseamnã cã sfântul a mijlocit pentru iertarea celui cãruia i-a dat crenguta flori albe. Dacã la Sfântul Andrei se punea la încoltit grâul pentru a vedea cum va fi anul care vine, de Sfântul Nicolae se pun în apã crengute de pomi fructiferi, pentru ca acestea sã înfloreascã, dovada iertãrii greselilor, dupã cum spun traditiile populare.
