PELERINAJ Cu multã sperantã si piosenie, sute de huseni, dar si credinciosi veniti din comunele arondate, s-au închinat ieri moastelor Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, aduse la Husi, cu prilejul Hramului Catedralei Episcopale, din ziua Sfintilor Apostoli Petru si Pavel. Evenimentul s-a bucurat si de prezenta unui oaspete de seamã, care a onorat invitatia Preasfintitului Corneliu, Episcopul Husilor. Este vorba despre Preasfintitul Pãrinte Mihail, Episcopul Episcopiei Ortodoxe Române a Australiei si Noii Zeelande.
Husenii au primit cu bucurie vestea cã moastele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe au fost aduse în „orasul dintre vii”, cu prilejul hramului Catedralei Episcopale. Oamenii au venit în numãr mare sã asiste la slujba condusã de Preasfintitul Corneliu al Husilor si Preasfintitul Mihail al Australiei si Noii Zeelande. Oamenii au stat la rând, pentru a se închina rãmãsitelor pãmântesti ale Sfântului Gheorghe, totul petrecându-se într-o atmosferã pioasã, fãrã niciun fel de incidente. Asa cum au anuntat reprezentantii Episcopiei Husilor, moastele vor poposi în Husi pânã în ziua de 2 iulie, ora 8,00.
Repere istorice ale Episcopiei Husilor
„În ziua prãznuirii Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, Catedrala Episcopalã din Husi îsi sãrbãtoreste hramul. Biserica a fost construitã de domnitorul Stefan cel Mare în anul 1495, în cadrul curtii domnesti, functionând de-a lungul timpului ca mânãstire si catedralã episcopalã, începând din anul 1598. Monument istoric de valoare, a fost reconstruit în secolele XVIII – XIX, iar astãzi mai pãstreazã doar urmele temeliilor si pisania din vremea marelui voievod. Biserica a fost avariatã de cutremurul din 1692, incendiatã si jefuitã în 1711 de tãtari si a fost reclãditã în perioada 1753 – 1756 de cãtre episcopul Inochentie, cu ajutorul domnitorului Matei Ghica. Lãcasul a suferit numeroase transformãri de la ferestre în sus; în 1863 zona cornisei, în 1945 turlele, s-a adãugat în 1896 proscomidiarul, în 1910 vesmântãria si în 1945 pridvorul cel mare. Biserica a fost pictatã de Gheorghe Tãtãrescu, între 1890-1891, picturã refãcutã în 1945 si în 1996”.
