CREDINTÃ SI TRADITIE… Bucuria Învierii, frumusetea si rânduielile pascale sunt rãspândite azi si în cimitire, într-o sãrbãtoare a neuitãrii celor plecati în vesnicie. Mormintele au fost primenite din vreme, iar gospodinele au umplut din nou cosurile cu ouã închistrite, pascã si cozonaci. Pentru cã si pentru blajini a venit Pastile.
N-ar fi Pastile întreg în satele din Moldova dacã oamenii nu l-ar vesti si în cimitire, acolo unde îsi dorm somnul vesniciei multi dintre cei dragi ai lor. De aceea, la o sãptãmânã dupã Înviere, bucatele rituale sunt din nou pregãtite, mormintele devin adevãrate odãi de sãrbãtoare, iar cimitirele se transformã într-un loc al întâlnirii mai presus de fire dintre lumea aceasta si cea de dincolo. Azi, fiecare familie se întâlneste în gând si în rugãciune cu cei adormiti ai sãi, sãrbãtorind, laolaltã, un alt fel de Pasti. Cel al blajinilor. Obiceiul acestei sãrbãtori pare a se pierde în negura timpului, fiind întâlnit cu precãdere în satele din Moldova. Pastile Blajinilor e unul dintre cele mai importante momente din toatã suita de sãrbãtori pascale. De aceea, în sâmbãta din Sãptãmâna Luminatã, gospodinele îsi suflecã din nou mânecile, focul în cuptoare este încã o datã aprins, iar casa întreagã se umple din nou de miresme de pascã si cozonaci, cãci luni vine Pastile si pentru blajini.
Sãrbãtoarea este un prilej deosebit de comemorare a mortilor, este o zi în care familiile se reunesc, la cimitir, pentru a se bucura de Lumina Învierii, împreunã cu cei dragi, plecati dintre noi. Se spune cã de Pastele Blajinilor sufletele mortilor sunt libere si pot gusta din mâncãrurile pregãtite special pentru ei si date de pomanã. Astfel, oamenii îsi imaginau cã pot petrece Pastele cu mosii si strãmosii „aici”, prin venirea spiritelor mortilor când se deschid mormintele si cerurile la Joimari sau separat, oamenii „aici” si Blajinii „acolo”, dar cu alimente si bãutura expediate prin diferite tehnici de oamenii de „aici”.
Credintele despre blajini sunt multe si contradictorii
Blajinii, oameni blânzi si pasnici, s-ar afla într-o lume îndepãrtatã, la vãrsarea Apei Sâmbetei în Sorbul Pãmântului. Ei sunt anuntati cã a sosit Pastele de cãtre oameni, care aruncã în apele curgãtoare coji de ouã sparte în timpul înrositului sau la prepararea alimentelor rituale (cozonaci, pascã). Se spune cã Blajinii ar fi reprezentãri ale oamenilor primordiali sau ale strãmosilor, cã ei ar fi luat parte la facerea lumii si cã, de atunci, sustin stâlpii de sprijin ai Pãmântului. Crestinismul i-a adoptat transformându-i într-o categorie aparte. Au calitãti morale deosebite, precum bunãtatea, blândetea si simplitatea, care-i fac adevãrate modele pentru oameni. Ei sunt foarte buni la suflet, credinciosi, blânzi si întelepti. Se crede cã Blajinii se bucurã foarte mult de aceastã sãrbãtoare si de legãtura dintre ei si oameni, care se mentine prin intermediul acestui praznic.
De asemenea, existã credinte populare conform cãrora blajinii sunt cei care nu au apucat sã treacã marea, atunci când Moise a despicat apele sau cã sunt suflete ale pruncilor care au murit nebotezati. Ei trãiesc în lumea de dincolo, dar pãstreazã legãtura cu lumea noastrã, iar în Duminica Tomii sufletele lor sunt slobozite. Ei sunt milosi si devotati lui Dumnezeu, dar nu stiu sã socoteascã. De aceea, la sat, femeile aruncã pe ape curgãtoare coji de ouã înrosite, pentru ca sã afle si mortii cã este Pasti, dar ei primesc vestea mai târziu, abia în Duminica Tomii.
