ZIUA DESPÃRTIRII
CEREMONIE…La slujba de înmormântare vor fi prezenti Înalti Prelati din tarã dar si din Republica Moldova, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, Înalt Preasfintitul Teofan, sute de preoti si credinciosi.
EPILOG… Pãrintele Mina Dobzeu va fi înmormântat astãzi în curtea Catedralei Episcopale, alãturi de marele Grigorie Leu, Episcopul-martir al Husilor, dar si de Episcopul Iacov Antonovici, cel despre care Nicolae Iorga spunea cã “a fost ultimul dintre episcopii cãrturari si patrioti moldoveni”. O decizie mai înteleaptã nu putea lua Preasfintitul Ignatie, asezându-l pe pãrintele Mina în rândul celor doi mari ierarhi ai locului, care, fiecare în felul sãu, a marcat, cu jertfa sa, destinul acestei Episcopii istorice. Pãrintele Mina a scris o carte secretã, pe care i-a dat-o Mitropolitului Teofan, ca sã fie publicatã doar dupã moartea sa. Preasfintitul Ignatie a vorbit despre pãrintele Mina Dobzeu, personalitate reprezentativã pentru bisericã si despre simplitatea si modestia ce l-au caracterizat. „M-a impresionat foarte mult, simplitatea în care a trãit. Vã mãrturisesc sincer, am vrut sã fac niste conditii putin mai bune în chilie, mai bune dupã mintea noastrã, modernã, dar dânsul a vrut sã trãiascã în aceastã simplitate, caracteristicã monahului care se multumeste cu un pat, cãrti si timp de rugãciune. Îl vom înmormânta la streasina Catedralei, la altarul unde a slujit. Crucea a fost sculptatã de el, noi nu am fãcut decât sã adãugãm ziua mortii, o cruce simplã frumoasã care este la cãpãtâiul pãrintelui”.
Pãrintele Mina Dobzeu nu a avut functii înalte, cãci nu i-au plãcut rangurile, desi, stiu bine apropiatii, i s-au oferit de-a lungul timpului demnitãti pe care, rând pe rând, le-a refuzat. A fost însã, vreme de 50 de ani, acea candelã mereu aprinsã din Episcopia Husilor, de care oamenii simpli au avut atâta nevoie! Si tot efortul sãu, de a înfrunta necredinta, riscurile si orice altã potrivnicie, a ajuns repede la sufletul unui popor necãjit, asa cum a fost, de-a lungul vremii, cel din Vaslui. La usa chiliei sale însã ajungeau, deopotrivã, oameni mari si simpli credinciosi, pe care monahul îi învãta, la fel, sã creadã în Dumnezeu, cãci altã cale nu e. Pentru tot harul sãu, curajul, lupta si devotamentul cu care a rãmas între zidurile Episcopiei Husilor, ca sã tinã aprinsã flacãra, câteodatã strãlucitoare, câteodatã plãpândã, a credintei locului, pãrintele Mina Dobzeu a fost si va fi considerat Episcopul neîncoronat al vasluienilor. De aceea, decizia Preasfintitului Ignatie de a-l pune în rândul marilor ierarhi ai Episcopiei, poate fi considerat cel din urmã omagiu pentru “Sfântul Închisorilor Comuniste”, asa cum presa, de-a lungul timpului, l-a numit pe eroul din “Jurnalul Fericirii”. Trebuie spus cã în necropola Catedralei Episcopale, în bisericã, lângã strana arhiereascã, sunt îngropati alti doi vrednici episcopi ai Episcopiei Husilor, Preasfintitul Inochentie si Preasfintitul Meletie Istrati.
Si-a sculptat singur crucea de pe piept
Pãrintele Mina era pregãtit sã plece la Domnul de multã vreme. Apropiatii sãi stiu bine cã, de cel putin 12 – 13 ani, îsi sculptase singur crucea pe care sã o aibã pe piept. Nãdejdea este ca urmasii sã fi tinut seama de dorinta lui si anume aceea sã fie crucea cea care odihneste azi peste mâinile si pieptului Duhovnicului. Îsi fãcuse chiar si un sicriu, pe care l-a arãta apropiatilor. Când l-au vãzut, acestia s-au speriat, însã el, zâmbind, le-a spus cã nu se teme de moarte, ba o asteaptã, cu toate rânduielile pregãtite. „Am fãcut pe pãmânt totul, asa încât sã fiu multumit si eu, si toti cei care au avut nevoie de mine”, a fost rãspunsul pãrintelui Mine, când a fost întrebat de ce ar vrea sã plece.
Mitropolitul Teofan detine cartea secretã a lui Mina Dobzeu!
Poate putini sunt cei care stiu cã pãrintele Mina, pe lângã cãrtile publicate deja, a scris o carte secretã, pe care, în manuscris, a încredintat-o Mitropolitului Teofan, ierarhul în care avea multã nãdejde si care îi întorcea respectul si sentimentul curat de admiratie. Unii sperã cã acolo pãrintele Mina sã fi fãcut dezvãluiri spectaculoase, altii cred cã a lãsat îndemnuri importante, pentru atunci când nu va mai fi, iar cârmuitorii Bisericii si oamenii simpli vor avea nevoie de rãspunsuri. „Am fãcut un fel de studiu, în manuscris, care contine lucruri pe care le-am destãinuit, într-un circuit pe care l-am fãcut prin tarã, mai multor ierarhi de-ai nostri. Când am ajuns la Craiova i-am dat Mitropolitului Teofan o carte, în manuscris, cu menirea ca el s-o publice numai dupã moartea mea. Numai dupã moartea mea, atât”, a declarat, într-unul din ultimele interviuri date pentru lumeacredintei.ro, pãrintele Mina, înainte de a se stinge.
Mina Dobzeu: “esenta poporului român este credinta strãmosilor”
În ultimele luni de viatã, pãrintele Mina avea o sãnãtate din ce în ce mai subredã, dar încã mai putea fi vãzut într-un cãrucior cu rotile, în curtea Catedralei Episcopale sau, înãuntru, la slujbã. Orbise, dar era îndeajuns sã îsi atingã mâinile firave de oamenii din jur, ca sã stie cine sunt si ce vor. În urmã cu câteva zile doar, de 1 Iunie, bãtrânul monah a fost scos afarã, între oaspeti, ca sã simtã bucuria micutilor si sã le audã glasurile vesele. A fost înconjurat de oamenii prezenti, care le-au spus copiilor cã acesta este “un preot cum nu a mai fost altul, bun si blând, dar si curajos”. Astãzi, în dimineata zilei de 9 iunie, pãrintele Mina Dobzeu va fi înmormântat, încheindu-se astfel partea pãmânteascã a destinului unui erou al Bisericii Ortodoxe Române. Botezãtorul lui Nicolae Steihardt va rãmâne astfel în istoria ortodoxiei neamului, drept “Duhovnicul lui Ceausescu”, cel care i-a scris fãrã teamã dictatorului 7 scrisori, prin care i-a cerut sã lase poporului român esenta fiintei sale: credinta strãmoseascã!
Preasfintitul Ignatie: „Pãrintele a vrut sã trãiascã în aceastã simplitate, caracteristicã monahului care se multumeste cu un pat, cãrti si timp de rugãciune”
SIMPLITATE…„Dacã ar fi sã concentrez în câteva cuvinte biografia acestui om minunat si reprezentativ pentru biserica noastrã as spune fervoare si multã, multã, mãrturisire. Fervoare pentru cã avea un impuls natural în a vorbi despre Dumnezeu si nu oricum, cu foarte multã implicare si patos, ca unul care era foarte convins, era strãbãtut de tot ce le împãrtãsea oamenilor despre Dumnezeu. Mãrturisire, pentru cã, cei care s-au aplecat putin asupra bibliografiei printelui Mina Dobzeu, au vãzut cã a avut un curaj teribil, extraordinar, chiar si în perioada detentiei la Galati, la Jilava sau în *88 atunci când a trimis cele sapte scrisori lui Ceausescu pe care efectiv îl numeste pãcãtos. Toate acestea nu puteau sã iasã, sã strãbatã din acea albie a lui Dumnezeu, decât, numai dacã era convins de tot ceea ce propovãduia. Pentru cei din Husi am constatat cã pãrintele a fost duhovnicul lor, s-a aplecat cu foarte multã rãbdare si minutiozitate, asupra frãmântãrii lãuntrice a fiecãruia care a venit aici în Episcopia Husilor, la mãnãstirea unde pãrintele a fost si staret o vreme iar apoi povãtuitor pentru oricine avea nevoie de o hranã pentru suflet. Cel mai mult mã impresiona smerenia pãrintelui. De câte ori îl cãutam la chilie, si o fãceam cu regularitate, avea tendinta, sigur cã fireascã din partea unui monah fatã de un episcop, de a-mi sãruta mâna, dar eu simteam cã ar trebui sã fie invers, chiar dacã sunt episcop si din punct de vedere ierarhic, cum se spune în Scripturã, cel mai mic ia binecuvântare de la cel mai mare. Era un firesc al dânsului de a-mi sãruta mâna. Si a mai fost un lucru care m-a impresionat foarte mult, simplitatea în care a trãit. Vã mãrturisesc sincer, am vrut sã fac niste conditii putin mai bune acolo, mai bune dupã mintea noastrã, modernã, dar dânsul a vrut sã trãiascã în aceastã simplitate, caracteristicã monahului care se multumeste cu un pat, cãrti si timp de rugãciune. Îl vom înmormânta la streasina Catedralei, la altarul unde a slujit. Crucea a fost sculptatã de el, noi nu am fãcut decât sã adãugãm ziua mortii, o cruce simplã frumoasã care este la cãpãtâiul pãrintelui”.
