Luna trecută s-au împlinit 6 ani de la trecerea la Domnul a părintelui Arsenie (Anghel) Papacioc (19 iulie 2011). Prin destinul său martiric, părintele Arsenie a întruchipat răspunsul deplin al Bisericii în faţa agresiunii comunismului.
Născut în 1914 de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, faţă de care a avut o necontenită evlavie de-a lungul vieţii, Anghel Papacioc absolvă în 1932 Şcoala de Arte şi Meserii, Secţia sculptură în lemn, pentru ca apoi să intre în vâltoarea politică a României interbelice.
De la lupta politică la războiul cu patimile
Din cauza afilierii sale politice este arestat şi închis de patru ori până la instaurarea comunismului: mai întâi în perioada 1938-1940, apoi regimul Antonescu îl condamnă în două rânduri, iar după aceea este închis în aprilie 1941 şi respectiv iunie 1942.
Aceste condamnări au reprezentat momentul decisiv al biografiei viitorului părinte Arsenie, deoarece, ajuns în temniţa Aiudului, îi întâlneşte pe Traian Trifan şi Valeriu Gafencu, alături de care formează Grupul Misticilor, o piatră de temelie a rezistenţei spirituale în Gulagul românesc. Detaşarea de lupta politică şi asumarea deplină a credinţei, împlinită prin trăirea filocalică şi mărturisire martirică pentru Hristos, au reprezentat coordonatele majore ale membrilor grupului, care au devenit modele de sfinţenie pentru ceilalţi deţinuţi. Un informator nota cu fidelitate poziţia duhovnicească a misticilor: „Orientarea pe care se situau Papacioc şi Trifan era linia creştină a pustniciei, teoretizată de Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul şi Evagrie Ponticul şi statornicită ca instituţie creştină cu canoanele respective de Antonie cel Mare din Tebaida”.
Citeşte mai mult pe Monitorul de Suceava: https://www.monitorulsv.ro/Religie/2017-08-03/Parintele-Arsenie-Papacioc-un-destin-martiric#ixzz4oh3apU69
Follow us: @monitorulsv on Twitter | Monitorul.de.Suceava on Facebook
