* Nici un gard nu se poate face ca lumea * Cârpeli cu aprobări fantomă * Cine are de pierdut, cine de câştigat * Primăria „premiază” cu un nou contract
La cât tam-tam s-a făcut la vremea semnării fabulosului contract de modernizare a Parcului Rizer, Grădinii Publice şi a patru străzi din cartierul Dunărea, la ditamai primul-ministrul şi ministreasa Dezvoltării sosiţi la Galaţi în vederea semnării, te aştepţi ca această grandioasă finanţare europeană să fie îndeaproape monitorizată de beneficiar, respectiv Primăria Galaţi.
La 2,5 milioane de euro finanţare, numai pentru primul dintre obiective, şi un termen de predare puţin peste un an de zile, te aştepţi ca dirigintele de şantier să stea zi-lumină pe capul constructorului, iar Primăria să se intereseze cel puţin săptămânal de mersul lucrărilor. Nu doar valoarea obiectivului e importantă în economia proiectului, dar „ritmul” imprimat de acesta va însemna un start bun şi pentru obiectivul următor şi înrudit, Grădina Publică. Iar dacă beneficiarul va găsi motive de nemulţumire încă de la lucrările din Parcul Rizer, măcar va şti ce să corecteze pe mai departe în relaţia cu executantul.
Ei bine, lucrurile stau cu totul altfel, se pare că lucrările au început cu stângul, cu cârpeli în teren şi ceaţă în hârtii. Ba, mai mult, cum executantul se anunţă acelaşi, iar Primăria nu dă vreun semn că ar fi deranjată de nereguli acum, acestea au toate şansele să apară şi la proiectul următor, Grădina Publică.
Proiect european cu gard reciclat
Proiectul de reabilitare a parcului Rizer a fost atribuit firmei Pallegrini SRL, care a mai derulat un contract cu Primăria, parcul şi locul de joacă din Micro 13, lângă blocurile ANL. Proiectul a fost evaluat la 7,1 milioane de lei de către proiectant şi atribuit pentru doar 4,7 milioane de lei, pe baza ofertei cu cel mai mic preţ. Deoarece banii s-au alocat cu întârziere, lucrările au început cam pe la începutul lui decembrie, iar elementul realizat în cea mai mare proporţie este împrejmuirea parcului. Acest prim element, din preţul total al contractului, valorează doar 400 de mii de lei, nici 10 la sută.
Dar chiar de aici s-a început cu „tăierile”, doar că în favoarea constructorului, bineînţeles. Spre deosebire de ceea ce prevede proiectul, adică demolarea vechiului gard, o nouă fundaţie, de 50 cm, cu pietriş pe fund, şi apoi turnarea unui alt gard, constructorul s-a apucat să facă ceea ce se vede în imagine
Adică, a dat la o parte partea superioară a vechiului gard din panouri prefabricate, a păstrat stâlpii şi placa inferioară, a pus nişte armătură de jur-împrejurul vechilor stâlpi şi a turnat beton deasupra.
Un alt amănunt care în opinia noastră spune totul despre acurateţea execuţiei construcţiei. Proiectantul a prevăzut ca stâlpii gardului să aibă 25 cm adâncime şi 50 lăţime, fără placare. Ei au acum, după turnare, fie 25, fie 30 cm, în funcţie de latura de parc pe care se află, iar ca lăţime sunt de 45, 46 şi 47 cm. Dintr-un gard elegant, în stil englezesc în proiect, s-a reuşit în teren unul pur românesc.
Preţ mai mic cu o treime, dar şi muncă pe jumătate
Alarmat probabil de faptul că cineva a imortalizat ce se află „în lucrare”, constructorul a dat la o parte cofrajele peste care se pregătea să toarne ultimii metri de gard, şi a refăcut partea fotografiată. Marţi, ea arăta ca în foto 3. Adică, fără vechiul gard „îngropat” în cel nou, cu armătură la bază aşa cum prevede proiectul, dar, bineînţeles, fără fundaţia de 50 cm adâncime din proiect.
Practic, ce-a economisit constructorul adoptând o asemenea soluţie… originală? Conform devizelor şi la un calcul estimativ, cam 100 mc de săpătură şi tot atâţia de beton în fundaţie, vreo 50 de basculante de moloz cărate la 15 km distanţă cu inerente taxe de depozitare, vreo 15 tone de pietriş. Asta pe lângă înlocuirea armăturii de 6-8 mm cu una de 2-3 mm şi „evaporarea” celei de 10-16 mm din fundaţii…
Cu siguranţă, marea economie e la manoperă. Gândiţi-vă cât ar fi durat demolarea unui gard lung de trei sferturi de kilometru, săparea unui şanţ de aceeaşi lungime şi jumătate de metru adâncime, încărcarea a 50 de basculante, transportul şi mai ales confecţionarea noilor armături. Una peste alta, cu o minimă socoteală pe care o poate face oricine şi-a construit vreodată un zid, mare parte din costuri au fost „evitate”.
Aprobări de care beneficiarul nu ştie nimic
Constructorul, Pallegrini SRL, se apără spunând că are aprobarea proiectantului şi beneficiarului, Primăria Galaţi, pentru modificările făcute. Primăria susţine că aşa ceva nu există. „Vă comunicăm că nu există dispoziţii de şantier de modificare a execuţiei împrejmuirii Parcului Rizer. Execuţia gardului are loc conform proiectului: realizare gard nou, prin demolarea celui vechi, şi realizarea unui parapet din beton armat placat cu cărămidă aparentă şi panouri metalice, pe o lungime totală de 740 de metri liniari”, ne-a declarat Nicoleta Manole, manager public al Primăriei Galaţi.
Inginerul Gabriel Negru, patron şi director la Pallegrini, susţine ferm că există dispoziţiile de şantier, acele aprobări date de proiectant şi avizate de beneficiar, ce permit modificări chiar în decursul execuţiei unei construcţii. După câteva zile de insistenţe, atât pe lângă Primărie, cât şi pe lângă constructor, acesta din urmă ne-a promis că ni le va arăta. Până acum nu le-am primit.
Calitatea o va stabili doar… timpul probabil
E foarte posibil să ni se arate aprobările. Şi le vom studia cu interes. Mai ales că e tare ciudat cum de nu ştie beneficiarul nimic de ele. Primăria plăteşte o bună parte din lucrare, pe lângă fondurile europene, iar după toată „febra” creată de întrebările noastre, cu siguranţă a verificat atent întregul dosar al lucrării înainte să dea un asemenea răspuns categoric.
Pe de altă parte, e interesant de văzut dacă vom avea acces la dovada scrisă a modificării aprobate de proiectant. Din ea a rezultat poziţionarea unei împrejmuiri în pantă, de peste 400 de tone, într-un şănţuleţ de numai 10-15 cm, practic, direct pe pământ. Chiar dacă aşa ceva s-a dat, credem că se ridică un semn de întrebare nu doar asupra constructorului, dar şi asupra proiectantului care a acceptat-o, cu toată garanţia de 6 ani dată la lucrare.
Costică Trifan, inginer constructor, cu o experienţă de 15 ani ca expert tehnic autorizat de Ministerul Justiţiei, ne-a spus că gardul „ar putea fi rezistent. La ce masă şi dimensiuni are, se va susţine singur, fără cine ştie ce fundaţie”. Când am avansat însă ipoteza unor ierni mai bogate şi friguroase, cu infiltrări de apă şi apoi îngheţare subterană, pronosticul a devenit rezervat. A fost însă de acord că s-a economisit foarte mult timp şi manoperă, pe lângă materiale. Şi doar în timp de câţiva ani se va putea vedea dacă modificarea a afectat cu adevărat lucrarea sau nu.
Cu ceva noroc de sus, credem noi, în ceea ce priveşte precipitaţiile şi diferenţele de temperatură. Adică, mai de-a dreptul, cum o da Domnul!
Şi totuşi, cât costă un gard?
Nu mare lucru. La masivitatea ce se poate observa din imagini, plus placare cu cărămidă şi grilaje ornamentale din ţeavă zincată vopsită electrostatic, fiind vorba de 740 de metri lungime, 400 de mii de lei pare un cost rezonabil. Pe de altă parte, când te gândeşti că acest gard valorează aproape o zecime din valoarea proiectului, parcă te-ai aştepta ca şi rigurozitatea construirii lui să fie corelată cu importanţa sumei cheltuite pentru el. Ba chiar şi ca beneficiarul lucrării, Primăria, care va achita din taxe şi impozite o bună parte din nota de plată, să stea mai des cu ochii dirigintelui de şantier aţintiţi asupra a ceea ce se întâmplă în fapt, pe teren.
Oricum, potrivit directoarei Agenţiei Regionale de Dezvoltare pentru Regiunea de Sud-Est, prin intermediul căreia se vor face şi plăţile din fonduri europene, modificările de costuri pot fi de până la maxim 10 la sută în plus faţă de suma contractată. „Majoritatea proiectelor tehnice nu sunt făcute ca la carte, iar ca să-şi acopere cheltuielile suplimentare ocazionate de neprevăzutul din teren, constructorii economisesc tot ce pot. Important pentru noi, în vederea aprobării decontărilor, este ca, la prezentarea documentelor justificative, să existe corelare între proiectul tehnic, ceea ce e pe teren şi ceea ce s-a raportat”, ne-a declarat dna Luminiţa Mihailov, şefa ADRSE.
Incertitudini pentru proiect, viitor promiţător pentru constructor
Aşadar, la restul lucrărilor din parc – un spaţiu de joacă, două fântâni arteziene, un iaz cu cinci trepte de cascadă, un amfiteatru 3D, o agora, un spaţiu expoziţional cu o pergola de 54 de tone din metal, instalaţii de iluminat – e foarte posibil ca Pallegrini să „consume” ceea ce a „economisit” la împrejmuirea parcului. Şi asta fiindcă de multe ori ceea ce se află pe teren – conducte, reţele electrice, denivelări, pământ ce necesită compactare – nu se potriveşte cu proiectul şi trebuie adaptat. Pe de altă parte, bazându-ne pe „experienţa” atâtor alte lucrări executate „cu cântec” sub egida Ministerului Dezvoltării, ne putem întreba cât s-ar mai putea „economisi”, prin diverse „modificări”, din valoarea totală de 4,7 de milioane de lei dacă de la primii 400 de mii sunt atât de vizibile „ingineriile”.
Pe de altă parte, Pallegrini a câştigat şi licitaţia pentru reabilitarea Grădinii Publice, urmând să semneze astăzi contractul cu Primăria.
Iar noi ne-am propus să revenim cu articole şi asupra altor obiective realizate cu finanţări grandioase, inclusiv parcuri.
