Parastasul de un an de zile al artistului vasluian Ion Chiriac, un adevãrat spectacol, cu peste 100 de persoane

PARASTAS… Duminicã, 20 februarie, s-a împlinit un an de zile de când artistul vasluian Ion Chiriac a trecut la cele vesnice. Peste 100 de persoane s-au strâns la mormântul acestuia din Cimitirul Eternitatea pentru a-l comemora si pentru a-i cânta cele mai dragi piese. Parastasul s-a transformat într-un adevãrat spectacol de douã ore, asa cum se întâmpla când, fiind în viatã, Ion Chiriac îsi lua chitara si ajungea în mijlocul oamenilor. Au participat toti cei cinci frati Chiriac aflati în viatã, din cei sapte, câti au fost, si fiica lui, Ioana, si ea cântãreatã. Grupul de copii prezenti la comemorare a interpretat cu ochi în lacrimi cântecele învãtate de la profesorul lor. De asemenea, a cântat crâmpeie din mai multe piese ale artistului si un bãietel care a povestit, ulterior, cã a învãțat de pe internet cântecele folkistului vasluian. El a fost recompensat cu una din chitarele care au fost oferite de sufletul artistului. Cel mai pretios obiect din viata lui Ion Chiriac, chitara sa de concert, a fost oferitã fiintei la care el a tinut cel mai mult: fiica sa, Ioana.

Parastasul a avut loc pe 19 februarie, la mormântul artistului din Cimitirul Eternitatea. Timp de douã ore, cântecele folkistului vasluian au rãsunat pe toate aleile, strângând oamenii aflati în împrejurimi. Recitatorul si animatorul cultural Dan Ailincãi a recitat „Odã (în metru antic)” si a povestit cum l-a cãutat pe Ion Chiriac, dupã ce l-a vãzut într-un spectacol în 1975, la Casa de Culturã, si cum a ajuns apoi sã-l însoteascã în sute de spectacole în toate orasele si satele vasluiene. Acesta i-a devenit impresar si prezentator la spectacolele pe care le organiza în judet si nu numai. Reprezentantii Legii Nationale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, filiala Vaslui, au depus la mormântul artistului o jerbã cu tricolorul României si drapelul cu stema Basarbiei. „S-a împlinit un an de când cel ce a ridicat stadioanele si sãlile de spectacol arhipline în picioare, în cadrul spectacolelor cu Cenaclul Flacãra sau individual, cantautorul Ion Chiriac a plecat fulgerãtor dintre noi. Sufletul lui bun si blând si-a gãsit loc în dreapta Tatãlui Ceresc, lãsând în urma lui un gol imens. Liga Culturalã pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, filiala Vaslui, al cãrei membru activ a fost, a depus o jerbã din flori cu pamblicã tricolorã la mormântul acestuia”, a spus colonelul (r) Mihai Stefan Focsa. Fanã a artistului Ion Chiriac, Lori Decusearã, a povestit cã a fost nelipsitã de la concertele artistului si cã vrea sã înfiinteze Fan Clubul Ion Chiriac. Aceasta a strâns semnãturi de la toti cei prezenti, care au spus „da” hotãrât initiativei fan clubului. Liviu Leustean a povestit un moment emotionant: „Aflându-mã la pomenirea de 1 an de zile la artistul Ion Chiriac am fost înconjurat de cãtre o multime impresionantã de oameni. Pe parcursul pomenirii la mormântul lui Ion Chiriac de pe aleea principalã, dintr-un tei am auzit o pasãre care a cântat la intervale de timp prelung. Am aflat uimit cã monumentul funerar din granit este darul primarului municipiului Vaslui, Vasile Pavãl. Un om care stie sã aprecieze valorile noastre vasluiene, cãci Ionel Chiriac ne-a reprezentat peste tot”. Fostul primar al comunei Vetrisoaia, Ion Mîcnea, a tinut un discurs despre Ion Chiriac, despre cum s-a ridicat din bastina satului, de la pãmânt, iarba verde de la Prut. „Ionel Chiriac, o privighetoare a României, o pasãre mãiastrã a tuturor plaiurilor românesti. Eu vin de pe mal de Prut, exact de unde a venit si Ion Chiriac. Ati vãzut si dumneavoastrã cã dumnezeirea si valul de Prut, pãsãrile luncii Prutului l-au chemat în ultimele momente de viatã la casa pãrinteascã, la tãrâna si iarba copilãriei, unde a vãzut soarele si cântecul valurilor de Prut. Ion Chiriac, o mare valoare a românilor. El putea sã ajungã sã fie cunoscut la nivel planetar, un român adevãrat, care nu si-a pãrãsit glia. Am venit aici, la casa vesniciei lui Ion, sã lãsãm o lacrimã sã-i tinã de urât. Un mare om, pãcat cã a plecat dintre noi prea devreme, un sufletist, un om care a cântat pentru fiecare, pentru glie, pentru români. Dumnezeu sã-l odihneascã si noi sã-i pãstrãm amintirea în inimile noastre si, când avem posibilitatea sã ajungem aici, la chitara lui, la cântecele lui, sã ne amintim de el si sã-l salutãm asa, în pãmântul din care a venit”, a spus Ion Mîcnea la parastasul de un an de zile al artistului Ion Chiriac.

„Ioane, ne este dor de zâmbetul tãu, de frumosul chip al tãu si, mai ales, de glasul tãu minunat cu care ne-ai încântat vreme de multi ani”

Un alt discurs emotionant l-a avut învãtãtoarea Dorelia Mircea, învãtãtoarea fiicei lui, Ioana: „Aducem si de aceastã datã un omagiu plin de pretuire si recunostintã OM-ului care ne-a fost coleg, prieten, frate, sot, tatã si bunic iubitor si, nu în ultimul rând, un mare artist care si-a dedicat întreaga sa viatã comunitãtii vasluiene, basarabene si tãrisoarei noastre dragi. Astãzi, ca si acum un an, am simtit o durere si o tristete imensã, chiar dacã este doar o despãrtire fizicã de Ioan sau Nelu, asa cum noi îl mai numeam. Stim cã de ziua lui a ales sã meargã acolo, sus, la Domnul, Cel care este Iubire si Luminã, Cuvânt si Viatã, sã cânte si sã-si aline dorul în corul îngerilor. Frumusetea cântecelor sale ne mângâie sufletele si, totodatã, ne aratã aplecarea si credinta acestui om în Domnul, dorinta lui ca nouã, semenilor, sã ne dea acea razã de luminã, de nãdejde si sperantã în mai bine. Ioan a fost un tatã si un bunic iubitor. Îmi amintesc cu nostalgie si mult drag cum venea la scoalã, la Ioana, la Ionel, cum îi plãcea sã o alinte si cântam de rãsunau zidurile scolii cântece despre limba noastrã, despre Eminescu, despre tarã si popor. Era tare bucuros când îi spuneam despre Ioana cã este o fetitã sensibilã, plinã de candoare, perseverențã si inteligentã, un copil crescut de o mamã model si de un tatã iubitor care au învãtat-o cea mai înaltã scoalã, scoala bunului-simt. Îi iubea mult pe cei doi nepoti, Filip pianistul si Maria, era foarte mândru cã i-au mostenit darul de a cânta. Ioan a fost si un dascãl dedicat la Palatul Copiilor Vaslui, director artistic, instructor si educator timp de 15 ani în cadrul Fundatiei „Mâna si Acoperãmântul Maicii Domnului”, un mare iubitor de copii, care aproape s-a lepãdat de sine pentru un scop mult mai înalt, acela de a fi în slujba copiilor aflati în suferintã si dificultate pe care, ca un pãrinte iubitor îi îmbrãca, le servea masa, îi îndruma si îi învãta cu harul sãu neasemuit. Realizãm cu totii, cred, cã iubitul si nepretuitul nostru Ioan, în tot timpul cât a trãit printre noi, s-a dedicat semenilor, cântecul lui a vibrat si va vibra cât timp va fi lumea aceasta, pânã în cele mai adânci fibre ale sufletului nostru, el ne va alina dorul, ne va da speranta si dorinta de a trãi si de a exista. Poate si din acest motiv am venit, si cu aceastã ocazie, la pomenirea de un an, atât de multi oameni: copii, fii, nepoti, frati si surori, colegi, prieteni si cunoscuti, învãtãtori si profesori si, nu în ultimul rând, preotul Vasile Pârcãlabu, care l-a cunoscut si iubit neconditionat pe Ioan. Ne este greu sã vorbim la trecut, dar acum, când fizic nu mai esti printre noi, dragã Ioane, lasã-ne mãcar sã-ti spunem cã ne este dor de zâmbetul tãu, de frumosul chip al tãu si, mai ales, de glasul tãu minunat cu care ne-ai încântat vreme de multi ani. Imaginea ta va rãmâne vesnic vie în sufletele noastre, în gândurile noastre, iar tu, om frumos, bun si blând, rãmâi aici unde-i atâta pace si tãcere si pãsãrile-ti vor cânta pân’ la Obsteasca Înviere”.

Ion Chiriac, de un an pe drumuri de luminã

IN MEMORIAM… Nici scriitorul Dan Grosu nu l-a uitat pe artistul Ion Chiriac. Acesta i-a transmis un mesaj impresionant: „În urmã cu un an pe vremea asta mã sunai, Ioane, sã mã-ntrebi de ce soarele pare rumen, desi nu-i decât o gutuie mai mare, de ce copiii îi învatã pe pãrinti sã râdã înainte sã plângã, mã întrebai de toate. Erai la Ghermãnesti, în satul sfânt care ti-a dat viatã. Dar a venit acea zi ciudatã de 20 februarie, care s-a dovedit a fi si ziua ta de nastere, dar si ziua mortii tale. Moarte spinoasã care te-a îmbrãtisat tot la Ghermãnesti. Iar de atunci cânti, din Ceruri, sublimul imn „Trandafirul albastru”, pe versurile lui Toader Lemnaru, învãtãtorul tãu sfânt. Pãi de ce asa, domnule Ion?! Asa ne-a fost vorba? Tu nu vezi cã, fãrã tine, si greierele a intrat în grevã, si furnica-i mai costelivã, iar cerul nu mai este decât o acoladã bleo de semne de întrebare? E trist si aiurea fãrã tine, e o lume condamnatã la tãcere, o lume cu zâmbet mutilat, o lume. Erai un aer revolut dintr-un nor aruncat zeflemitor pe un cer de tristeti dulci si amare, erai un zâmbet transformat în fãrâme într-o tarã mustind a rumoare. Erai o chitarã plângândã si luptãtoare deopotrivã. Erai pãdure regalã, împãdurire sublimã a unor simtãminte pline de gri, erai. Din toate, ai rãmas un freamãt sublim, o tresãrire eternã printre crengile copacilor care-ti vegheazã învesnicirea”, a transmis scriitorul Daniel Grosu.