PEERICOL Într-un prezent în care sunt din ce în ce mai multi oameni, iar resursele se împutineazã pe zi ce trece, creatiile genetice au fost considerate o solutie miraculoasã. Din pãcate, chiar dacã ele ne hrãnesc, din ce în ce mai multi specialisti atrag atentia asupra nocivitãtii lor.
Un recent semnal de alarmã este cel tras în legãturã cu pestele Pangas sau Pangasius (cum e cunoscut în România), introdus nu demult pe piatã. Într-o foarte scurtã perioadã, acesta a crescut în popularitate în Franta si în întreaga Europã. E un peste foarte accesibil ca pret (relativ ieftin), se vinde mai ales ca fileuri fãrã oase si are o aromã si texturã neutrã (blândã). Multi l-ar compara cu codul. Desi unii oameni îl gãsesc gustos, de fapt, ceva este extrem de neplãcut. Site-ul www.dietmindspirit.org dezvãluie faptul cã Pangasius au un nivel ridicat de otrãvuri si bacterii (arsenic, deseuri / dejectii chimice etc.). si asta deoarece sunt cultivati “industrial” în Vietnam, de-a lungul râului Mekong – unul dintre cele mai poluate râuri de pe planetã, industriile dezvoltate de-a lungul râului aruncând substante chimice si deseuri industriale direct în el.
O veritabilã “bombã” biologicã
Gradul mare de poluare al râului e unul din motivele pentru care Pangasius nu este un peste ecologic. Mai degrabã, poate fi considerat un experiment genetic si o “bombã” biologicã. Mai nou, pentru cã cererea a devenit foarte mare pe pietele din lume, ei nu sunt doar hrãniti cu un amestec adus din Peru, ci deseori injectati (femelele Pangasius), cu hormoni proveniti din urinã deshidratatã, vietnamezii constatând cã pestii Pangasius cresc cu “viteza luminii”, mai exact de patru ori mai repede decât în mod natural, iar carnea lor devine mai “pufoasã”. Un alt site, www.pourunmondedurable.blogspot.com, explicã si cum s-a ajuns la “amestecul” geneticii în cresterea pestilor din râurile vietnameze. Reproducerea Pangasius este dificilã în libertate (femelele având de urcat pânã la izvoarele râului pentru a-si depune icrele). Cursa pentru viatã fiind una destul de durã, putine dintre ele ajung la izvoare, motiv pentru care perpetuarea speciei e limitatã. Pornind de la datele de mai sus, un cercetãtor a descoperit cã injectarea în femelele Pangasius a unor hormoni ce provin din urina femeilor însãrcinate face adevãrate minuni, pasii urmãtori venind de la sine.
Efecte secundare severe
Evident, preturile mici ale unor alimente e indicat sã ne punã pe gânduri, deoarece “cumpãrãm ceea ce plãtim”, numai cã e bine sã fim bine informati înainte de a ne risca sãnãtatea noastrã si a celor apropiati. www.dietmindspirit.org mai atrage atentia asupra posibilitãtii de a vomita, a avea diaree sau a resimti alte efecte severe în urma unei mese cu Pangasius. În cazul în care nu se întâmplã asa ceva, înseamnã cã aveti un stomac de fier! Un alt avertisment lansat de cei de la dietmindspirit.org e legat de posibilitatea ca pestele vietnamez sã se gãseascã si în semipreparate, inclusiv în mâncarea pentru câinii sau pisicile dumneavoastrã.
Un recent semnal de alarmã este cel tras în legãturã cu pestele Pangas sau Pangasius (cum e cunoscut în România), introdus nu demult pe piatã. Într-o foarte scurtã perioadã, acesta a crescut în popularitate în Franta si în întreaga Europã. E un peste foarte accesibil ca pret (relativ ieftin), se vinde mai ales ca fileuri fãrã oase si are o aromã si texturã neutrã (blândã). Multi l-ar compara cu codul. Desi unii oameni îl gãsesc gustos, de fapt, ceva este extrem de neplãcut. Site-ul www.dietmindspirit.org dezvãluie faptul cã Pangasius au un nivel ridicat de otrãvuri si bacterii (arsenic, deseuri / dejectii chimice etc.). si asta deoarece sunt cultivati “industrial” în Vietnam, de-a lungul râului Mekong – unul dintre cele mai poluate râuri de pe planetã, industriile dezvoltate de-a lungul râului aruncând substante chimice si deseuri industriale direct în el.
O veritabilã “bombã” biologicã
Gradul mare de poluare al râului e unul din motivele pentru care Pangasius nu este un peste ecologic. Mai degrabã, poate fi considerat un experiment genetic si o “bombã” biologicã. Mai nou, pentru cã cererea a devenit foarte mare pe pietele din lume, ei nu sunt doar hrãniti cu un amestec adus din Peru, ci deseori injectati (femelele Pangasius), cu hormoni proveniti din urinã deshidratatã, vietnamezii constatând cã pestii Pangasius cresc cu “viteza luminii”, mai exact de patru ori mai repede decât în mod natural, iar carnea lor devine mai “pufoasã”. Un alt site, www.pourunmondedurable.blogspot.com, explicã si cum s-a ajuns la “amestecul” geneticii în cresterea pestilor din râurile vietnameze. Reproducerea Pangasius este dificilã în libertate (femelele având de urcat pânã la izvoarele râului pentru a-si depune icrele). Cursa pentru viatã fiind una destul de durã, putine dintre ele ajung la izvoare, motiv pentru care perpetuarea speciei e limitatã. Pornind de la datele de mai sus, un cercetãtor a descoperit cã injectarea în femelele Pangasius a unor hormoni ce provin din urina femeilor însãrcinate face adevãrate minuni, pasii urmãtori venind de la sine.
Efecte secundare severe
Evident, preturile mici ale unor alimente e indicat sã ne punã pe gânduri, deoarece “cumpãrãm ceea ce plãtim”, numai cã e bine sã fim bine informati înainte de a ne risca sãnãtatea noastrã si a celor apropiati. www.dietmindspirit.org mai atrage atentia asupra posibilitãtii de a vomita, a avea diaree sau a resimti alte efecte severe în urma unei mese cu Pangasius. În cazul în care nu se întâmplã asa ceva, înseamnã cã aveti un stomac de fier! Un alt avertisment lansat de cei de la dietmindspirit.org e legat de posibilitatea ca pestele vietnamez sã se gãseascã si în semipreparate, inclusiv în mâncarea pentru câinii sau pisicile dumneavoastrã.
