prof. Stefan Plugaru, Husi
ACUZATII Istoriografia moldovenist-comunistã de la Chisinãu a tot acuzat – si acuzã!!! – autoritãtile române din perioada interbelicã, în special jandarmeria, de comiterea unor abuzuri asupra populatiei civile din Basarabia, timp în care aceastã provincie româneascã aflatã între Prut si Nistru (Basarabia) a fost parte componentã din statul national unitar român, unde, de altfel, îi era si locul. Oprobiul s-a rãsfrânt, în special, asupra jandarmilor olteni, acuzati – in corpore – de comportament abuziv asupra locuitorilor satelor basarabene, unde acestia actionau, conform opiniilor unor istorici, gen Vasile Stati si Victor Stepaniuc, dupã bunul plac, dedându-se la maltratarea si umilirea localnicilor, îmbogãtindu-se din exploatarea acestora, neavând nici un respect fatã de lege în acest spatiu, considerat a fi în aceea perioadã ,,Siberia României”, teritoriu unde se olopseau cele mai ,,declasate elemente ale administratiei românesti” (sic!), conform unui citat din ,,operele” celor mai sus mentionati, dar întâlnit si în manualele de istorie integratã realizate în vremea regimului comunist condus de Vladimir Voronin, toate aceste fapte petrecându-se la adãpostul complice al autoritãtilor superioare românesti
În calupul de documente cu care ne-am întors din cercetarea fãcutã în vara acestui an în Arhiva Nationalã a Republicii Moldova din Chisinãu, am aflat si un set de documente referitoare la ,,abuzuri” ale administratiei române, adusã din Vechiul Regat pentru a instaura legea dupã tulburãrile provocate de bolsevicii rusi, infiltrati de peste Nistru, care, prin promisiuni utopice, au bulversat destinele românilor basarabeni, aflati – de la 1812 si pânã în 1917, sub cnutul rusesc. Ele infirmã afirmatiile lansate prin diverse periodice si studii cu privire la ,,tara nimãnui” (a se citi Basarabia), de ,,tovarãsi” interesati sã împroaste cu noroi statul român si administratia sa interbelicã, iar din analiza documentelor nu am putut determina originea provincialã a celor anchetati pentru diverse încãlcãrii ale codului profesional si moral.
Initial, am vrut sã trecem sub tãcere aceste materiale, mai ales cã anumite voci cãrora le-am relatat cuprinsul acestor documente ne-au sugerat cã ele nu fac cinste ,,patriotismului milenar românesc”, cã ele nu se încadreazã în ideea reunificãrii nationale, cam ratate, am adãuga noi, la momentul actual, si vor fi folosite trunchiat, devenind astfel un material de propagandã comunistã în stânga Prutului. Deh, ,,ziaristul” Mihai Contiu, ex – românul, actualul moldovan de la oficiosul Partidului Comunist din Republica Moldova, ,,Moldova suveranã”, abia asteaptã. Dar cum tam – tam-ul pe acest subiect continuã, fiind un obiect de propagandã antiromâneascã, generat si de noul context politic de peste Prut, si desfãsurat cu multã virulentã de lideri si membrii ai Partidului Comunist din Republica Moldova, ne facem o datorie de onoare din a da publicitãtii câteva fapte pe care NU NOI, contemporani unui alt timp, le-am sãvârsit, ci cu totul alte persoane, din ignorantã, necunoasterea legislatiei, dorintã de înavutire, sau poate din prostia grandorii ,,românesti” pe care au trãit-o la un moment dat, în raport cu tãranul analfabet de peste Prut, rusificat într-o oarecare mãsurã, tributar tarelor administratiei tariste existente atâta amar de vreme în Basarabia, si unei mentalitãti rusesti pe care, volens – nolens, si-a însusit-o. A ne învinovãti astãzi ar însemna sã ne victimizãm inutil, mai ales cã aceste fapte sunt de domeniul trecutului, dar ele reprezintã repere si învãtãminte pentru viitor. A se vedea cazul Germaniei de dupã cel de al doilea rãzboi mondial, prea mult culpabilizatã pentru crimele de rãzboi sãvârsite împotriva evreilor de o masã redusã de oameni, dar deveniti ,,executanti” dupã ce au fost îndoctrinati cu o ideologie totalitarã, asemãnãtoare cu cea pe care si românii au acceptat-o sub presiunea tancurilor Armatei Rosii, ajungând apoi sã o idolatrizeze si aplaude vreme de decenii. Hotãrârea de a da publicitãtii materialele a fost luatã si în urma unor reprosuri primite din partea unor locuitori ai Republicii Moldova, membrii sau cu simpatii declarat comuniste, care ne-au acuzat pe noi, românii, cã tãinuim cu bunã stiintã fapte petrecute în trecutul comun interbelic, pentru a ne prezenta în fata lor ca niste ,,arhangheli veniti pe cai albi”, chemati în ianuarie 1918 de Sfatul Tãrii din Republica Democraticã Moldoveneascã sã salvãm de sub cizma ruseascã bolsevizatã Moldova dintre Prut si Nistru. Mult blamatele abuzuri pe care le-am aflat sunt izolate, insignifiante în raport cu demonicele planuri de lichidare a românilor de peste Prut, initiate la Moscova si transpuse în practicã de etnici rusi veniti din R.A.S.S.M., republicã autonomã creatã de Stalin în stânga Nistrului. Foametea organizatã din anii 1946-1947, exterminarea culacilor (chiaburilor) prin cele trei valuri de deportãri au dus la moartea a sute de mii de oameni prin înfometare, torturã, împuscare, atât în Moldova socialistã cât si aiurea, în vastul Gulag sovietic. Diferenta între cele douã modele comportamentale este însã, în viziunea celor care le-au trãit si a urmasilor lor, basarabenii pe care ne dorim sã îi aducem astãzi în trupul patriei – mamã, una uriasã: în vreme ce aceste planuri de exterminare erau opera unor minti strãine de neam, impus cu forta armelor între 1940-1941 si apoi dupã 1944 de vorbitorii unei limbi pe care nu o întelegeau, palma datã peste fatã si piciorul în dos erau primite de la un frate, chiar dacã ele erau reclamate si sanctionate de autoritãtile superioare celor care le sãvârsiserã, dupã cum reiese din documente, cum ne relevã unul dintre acestea, datat 19 mai 1921: ,,Fiind informati cã subalternii nostrii din judet sãvârsesc diferite abuzuri, care sunt descoperite de alte autoritãti fãrã ca sã se aducã la cunostinta noastrã de D-vs., pentru a se pune capãt pe viitor unor asemenea abuzuri, vã rugãm sã luati cele mai urgente si stãruitoare mãsuri asupra tuturor functionarilor din subordinele D-vs, raportându-ne imediat cazurile de abatere.
Tot odatã vã mai rugãm a lua mãsuri ca toti functionarii din raionul plãsei D-vs. sã caute sã trãeascã în cea mai perfectã armonie cu ceilalti functionari si locuitori, în caz când pe viitor toate nelegiuirile functionarilor subalterni ne vor fi semnalate la timp de D-vs. vã vom face personal rãspunzãtori pe D-vs. pentru toate cazurile aflate fie dela locuitori fie dela celealte autoritãti din judet”.Semna prefectul judetului Chisinãu din aceea perioadã.
Întradevãr, unii primari si functionari alesi dintre sãtenii basarabeni manifestau un dispret profund pentru ordinea si rigoarea cu care functionarii veniti din România Micã erau obisnuiti. Mai mult, ,,puterea corupe” e un dicton universal valabil, si noile autoritãti basarabene alese dintre autohtoni nu au fãcut rabat de la acest adevãr. Ce trebuie sã întelegem – peste ani – e însã faptul cã venit vremea sã renuntãm la postura fratelui mai mare, atoate stiitor, sfãtuitor, îndrituit – prin raportare la evenimentele petrecute acum zeci de ani, sã aplice mijloace punitive de orice fel, si, din întelepciunea trasã, sã constatãm cã românii de peste Prut (chiar dacã unii dintre ei se declarã moldoveni, conform actelor oficiale pe care le posedã) nu mai pot fi tratati ca o masã de manevrã, bunã doar sã fie folositã electoral, iar Moldova din est nu e doar locul de unde ne vin astãzi tigãri ieftine, bomboane ,,Bucuria” si vin de Cricova, ci, dimpotrivã, cã au constiinta propriei inteligente, personalitãti, si – de ce nu – statalitãti politice si administrativ – teritoriale. Basarabenii au fost tratati prea multã vreme ca niste români ,,de baltã”, iar noi, cei trãitori în granitele a ceea ce mai înseamnã România, trebuie sã întelegem acest lucru si sã nu ne mai limitãm, în virtutea patriotismului ,,vibrant si integrant” pe care îl trãim, prin spusele unui scriitor român transnistrean, ,,la oala noastrã de lut legatã cu sârmã”. Ca sã îi întelegem trebuie sã ne apropiem de spiritualitatea moldavã dintre Prut si Nistru, sã îi cunoastem fondul, sã întelegem fatalitatea istoriei cu care s-au confruntat fratii din stânga Prutului, si abia atunci vom vibra la unison în simtire si trãire româneascã. Dar cum un pãcat recunoscut e pe jumãtate iertat, iar ascunderea unor fapte nu îmbunãtãteste cu nimic imaginea României si a românilor peste Prut, în Republica Moldova, sã purcedem la prezentarea acestora.
,,Domnule Prisidinte/ Plãngerea/ Subsemnatul locuitori din satul Seliste Tuzora Plasa Vorniceni judetul Chisinãu Nicolai Timofei Botnariu /.Cu onoare cad la genunchi înaintea D-stre cu presenta plângere cã în ziua de 15 August st.n anul 1919 întãlnindumã pe stradã jandarmul cap. Petre Tomescu dila postul Novaci mea ordonat ca sãicu un gui (???) si sal duc pânã la postul jan. Novaci, eu iam raspuns cã nam timp ca sã duc cã sunt ocupat cu munca câmpului son cias de vreme. Domnul jandarm ma început a mã înjura si a mã pãli cu palmele peste fatã, fãrã nici un fel de rãutate despre partea me. Deci cu onoare Vã rog se binevoiti sãl pedepsiti conform legei/ Cu Stimã/ Nicolae Botnari”
Plângerea, întocmitã de un binevoitor care nu stãpânea prea bine limba românã, era adresatã ,,Domniei Sale, Domnului Presidentele Comisiunei judeteanã Chisinãu” . Analfabet, umilitul tãran semna prin punerea degetului. Cum cazul semnalat era grav, prejudiciind grav imaginea autoritãtii locale în fata locuitorilor, mai ales cã abia trecuse un an si câteva luni de la unirea Basarabiei cu România. La fata locul s-a deplasat presedintele comisiei interimare a volostei Novaci, care în urma cercetãrii faptelor încheia urmãtorul proces verbal: ,,Astãzi ziua 10 octombrie 1919. Eu subsemnatul Presedintele comisiei interimare volostei Novaci conform ordinului Subprefecturei plasei Vorniceni N.3102 mam transportat in comuna Saliste Turzova Unde am cercetat cazul cu chestiunea plângerea locuitorului acelei comuni Nicolai Timofei Botnariu am constatat urmãtoarele: Reclamantul Botnari a declarat în vara anului curent el a fost chemat la primãrie cu chestia pentru fiul sãu Andrii cari cum s’a constatat a fugit în armata ucraineanã si margând la primãrii jandarmul Petria Tomescu si seful postului Novaci Gheorghe Radu a tras lui câtio palma si la înjurat dupã ce a luat pe reclamatul la postul Novaci unde dupã cercetare Tomescu ia tras un bici pã spinari si la pus la pligit ceapa, la spãlat podeli si la curãtat arma si hainili si dupã ce a însãrat la eliberat acasã. În ce zi si luna a fost cazul nu stie Nicolai Botnariu iar pentru a lui nestiintã de carti a semnat prin punere de deget. Drept ce am dresat prezentul proces verbal”. Anchetei presedintelui de voloste îi urma o alta, efectuatã de superiorii directi ai jandarmilor încriminati. Procesul verbal No.5 aratã cã ,,Azi una spre – zece Decembrie anul 1919 – Noii Sublocotenent Popescu Teodor Comandantul Plutonului II Jandarmi Hâncesti din Compania Jandarmi Chisinãu.
Constatãm prin prezentul Proces – Verbal cã azi data de mai sus având în vedere ord. Companiei respective cu No. 1319 prin care ne ordonã a cerceta cazul reclamat de locuitorul Nicolae Butnaru din comuna Turzova -Novaci contra jandarmilor de la acel Post pentru faptul de bãtaie si abuz de putere. Pentru executarea ordinului de mai sus transportându-ne în acel sat si voind a interoga pe reclamant în oã alãturata declaratiune prin care declarã cã în adevãr au fost bãtut si pus la lucru de Seful Postului Novaci si jandarmul soldat Tomescu Petre însã jandarmii fiind mutati de la acel post nu mai are nici o pretentie asupra lor. Jandarmul soldat Hãntulie Dumitru îsi dã alãturata declaratie din care reese cã în adevãr locuitorul reclamant a fost bãtut si pus la lucru de cãtre jandarmul plutoniei …. Gheorghe si jandarm Tomescu Petre însã el nu a bãtut pe nimeni si nici reclamantul nu are nici o pretentie asupra acestui jandarm. Drept care am dresat prezentul Proces Verbal care se va înainta locului în drept pentru a se complecta cu Declaratia jandarmului în cauzã”.
(Va urma)
