Ninge tainic pe Moldova,
Peste Pãdureni, cu har,
Toti, smeriti, îi poartã slova,
Eminescu vine iar…
…Prin veacuri, prin milenii, românii de aici, din Pãdureni, îl premãresc, peste timp, pe poetul nepereche.
Aici regãsesti „codri de aramã”, „pãdurea de argint”, „izvoarele” dar mai cu seamã buna cuviintã, dãruirea, iubirea… iubirea de frumos, iubirea de valori, iubirea de Oameni. Pentru cã, a pretui Omul înseamnã a fi, în primul rând, tu însuti Om. Si aici, la Pãdureni, trãieste acest Om, Temistocle Diaconu, care îsi spune si ne spune, ca o lege nescrisã:
„Comoarã ne e graiul, si vatrã ne e glia
Din ele toarcem timpul,
Si tesem vesnicia.”
De aceea aici, la Pãdureni, Eminescu este slãvit nu doar o zi, 15 ianuarie, ci multe nopti si zile de trudã sfioasã si responsabilã, concretizate prin seri literare, concursuri de interpretare, expozitii, finalizând cu un spectacol de amploare organizat de înv. Buciumas Violeta, înv. Buciumas Silviu, prof. Ciulei Cãtãlina, prof. Cioarec Serban, prof. Pãlie Marinela, prof. Marin Corina, bibliotecar Mihai Cornelia si Gunea Maricica.
Tema simpozionului „Eminescu – poet national” a fost dezbãtutã de prof. Teodor Codrenu, director CCD Vaslui – prof. Cristi Popa, prof. Grecu Petru, prof. Munteanu Elena si primar Diaconu Temistocle.
Elevii Scolii gimnaziale Nr. 1, Pãdureni, au recitat si interpretat melodii pe versurile lui Eminescu, îndrumati fiind de înv. Buciumas Violeta. Au impresionat membrii tarafului „Stejãrelul” coordonati de dl. Primar, înv. Diaconu Temistocle.
Corala „Voces” a Casei Corpului Didactic Vaslui, dirijor si solist, insp. prof. Ciobotaru Cristin, a încântat auditoriul prin interpretare si diversitatea repertoriului.
Mesajul melodiilor folk, interpretate de prof. Romica Brunchi, a ajuns la inima spectatorilor, care au cantat impreuna: Patria! Patria! Spune-mi mamã, oare,
/ Ce e Patria?
Toate acestea ne-au facut sã simtim afirmatia lui Blaga „Vesnicia s-a nãscut la sat!”, nu ca o definitie, cãci am ucide în noi sentimentul infinitului, ci ca o mãrturisire, ca un adevãr al poporului român.
Aici, la Pãdureni anual, la începutul lunii septembrie, are loc festivalul „Hora” care ne aminteste cã, a ne cunoaste istoria, traditia, înseamnã a merge la acele Sfinte începuturi fãrã de care am rãmâne orfani, fãrã identitate în timp si spatiu…
Nu sunt uitati nici pãrintii, bunicii; ca un ecou al versurilor lui Adrian Pãunescu „Cine are pãrinti nu e încã pierdut, / Cine are pãrinti are încã trecut!”, cei ce „Au strâns toamnã dupã toamna” sunt sãrbãtoriti în fiecare an în luna octombrie.
…Si poate de acolo de sus, din Împãrãtia Cereascã, o mamã, Diaconu Tana, se bucurã alãturi de cei trei copii ai ei: Diaconu Temistocle, Diaconu Violeta (Buciumas) si Diaconu Maricica (Gunea) care duc prin timp, cu întelepciune, si cuviintã, arta cuvântului, a faptelor demne, a geniului românesc…
De asemenea aici, la Pãdureni, sãrbãtorirea „Zilei bibliotecarului” a dat sansa locuitorilor sã participe la lansarea unor cãrti: „Dureri ascunse”, „Cu inima în palme”, ale inconfundabilei Sofia Vicoveanca, Mircea Dinescu – „Poezii noi”, Theodor Codreanu – „Dubla sacrificare a lui Eminescu”.
De o deosebitã încãrcãturã spiritualã au fost si Simpozionul National „Didactica”, lansarea unui CD cu romante de Gheorghe Sãrac si dialogul pe aceeasi scenã, prin parteneriatul coralei „Voces” a CCD – Vaslui si a coralei „Nicolae Oancea” a CCD Bucuresti, proiect initiat de doamna prof. Lupu Valentina.
La Centrul Cultural din Pãdureni îsi au sediul si douã asociatii culturale: „Ethnos” si „MoldoPrut”.
Tot aici aflãm cã olimpicii disciplinei Astronomie, dupã ce au cunoscut mari metropole ale lumii, au descoperit la Padureni o oazã de liniste, culturã si frumusetea sufletului românesc alãturi de mentorul lor, d-l Alexandru Mironov( mãrturiseste Nicu Serban , medaliat olimpic international).
Asa a devenit localitatea Pãdureni o carte de vizitã a României în lume: Belgia – Les Bons Villers, Franta – Merdrignac, Elvetia – Vevey.
Asa au cunoscut acesti prieteni ai Pãdurenilor, deci ai României, prin ansamblul folcloric „Stejãrelul” , instructor Temistocle Diaconu, dansul si portul popular din toate zonele tãrii, valorile poporului român.
Nu întâmplãtor Centrul Cultural din Pãdureni are la loc de cinste chipul „Luceafãrului poeziei românesti”, Eminescu, înconjurat, chiar si în plinã iarnã, de flori. Buchete de flori asemenea „Podului de flori „de peste Prut!
Eminescu, „sumã liricã de voievozi”, „numele acestei tãri”, „expresia integralã a sufletului românesc”, „o frumusete ce avea aerul unui sfânt tânãr coborât dintr-o icoanã veche”, dar mai ales „primul român al cãrui crestet primeste binecuvântarea din cer, dar ale cãrui picioare sunt înfipte pânã la glezne în pãmântul strãmosesc”; acelasi pãmânt care l-a zãmislit pe Grigore Vieru al cãrui „Legãmânt” îl amintim ca pe o mãrturie sacrã:
„Stiu: cândva, la miez de noapte
Ori la rãsãrit de Soare,
Stinge-mi-s-or ochii mie
Tot deasupra cãrtii Sale.
Am s-ajung atunce, poate,
La mijlocul ei aproape.
Ci sã nu închideti cartea
Ca pe recile-mi pleoape.
S-o lãsati asa, deschisã,
Ca bãiatul meu ori fata
Sã citeascã mai departe
Ce n-a dovedit nici tata.
Iar de n-au s-auzã dânsii
Al strãvechii slove bucium,
Asezati-mi-o ca pernã
Cu toti codrii ei în zbucium.”
Cunoscând Oameni asemenea celor din Pãdureni vom întelege mai usor îndemnul lui Tudor Arghezi:
„Pãsiti încet, cu grija tãcutã, fetii mei,
Sa nu-i striviti nici umbra, nici florile de tei,
Cel mai chemat s-aline din toti si cel mai teafãr
Si-a înmuiat condeiul de-a dreptul in Luceafar…”
Aici, la Pãdureni, simti acea trãire spiritualã plinã de emotii, dãruire; aici vibreazã mãretia sufletului românesc!
Prof. Doina Nica
