* Chiria pe care Primăria le-o percepe proprietarilor de garaje pentru terenul de sub construcţie este de 0,77 de lei pe metru pătrat pe lună * O oră într-o parcare cu plată este 1,3 lei * Primăria Iaşi a desfiinţat garajele şi, la fiecare două module îndepărtate, a amenajat trei locuri de parcare * Demolarea unui garaj costă până la 2.600 de lei *
Aflată la intersecţia celor mai mari artere din Galaţi – Brăilei şi Coşbuc – „Păpădia” este unul dintre cele mai cunoscute repere din oraş. La doi paşi de ea, în spatele blocurilor de la bulevard, găsim una dintre cele mai mari baterii de garaje din urbe. Aşezate pe unul, două şi chiar pe trei rânduri, între blocuri şi în lateralul acestora, garajele pornesc din spatele agenţiei de turism „Agatur”, ocolesc Liceul Pedagogic şi ajung până în coasta Poliţiei Judeţene. Iar bateria nu se întinde doar pe lungime, ci şi pe lăţime. Astfel, şirurile de garaje ajung până spre fostul hotel „Moldova” şi spre Secţia 2 Poliţie, împânzind practic întreg perimetrul format de bulevardul George Coşbuc şi de străzile Brăilei, Constructorilor, Crizantemelor şi Mihail Kogălniceanu.
Baterii gigant găsim şi în cartierul învecinat, a cărui axă este strada Nae Leonard, dar şi în Complexul Francezi, în cartierul Dunărea şi în apropierea talciocului. „Sunt zone foarte întinse şi compacte care găzduiesc garaje. Sunt locuri pe care s-ar putea construi cartiere întregi”, declară, sub protecţia anonimatului, un angajat al Primăriei, însărcinat cu administrarea domeniului public.
Aproape 7.000 de garaje cu acte
La ora actuală, în municipiul Galaţi sunt 6.914 garaje autorizate, relevă evidenţele Primăriei. Proprietarii acestora au contract cu administraţia locală şi plătesc chirie pentru terenul de sub garaj. O astfel de construcţie are, în medie, 23 de metri pătraţi. Toate garajele cu acte din oraş ocupă 158.418 metri pătraţi, adică aproape 16 hectare!
Despre garajele construite fără autorizaţie nu se cunosc date oficiale. Unii lucrători din Primărie susţin că ar fi câteva zeci, alţii spun că ar fi câteva mii! Lumină trebuia să facă primarul, având obligaţii legale în acest sens. „Toate bunurile aparţinând unităţilor administrativ-teritoriale sunt supuse inventarierii anuale. Consiliilor locale şi judeţene li se prezintă anual de către primar, respectiv de către preşedintele consiliului judeţean, un raport asupra situaţiei gestionării bunurilor”, se arată la articolul 122 din Legea administraţiei locale nr. 215 din 2001, actualizată. Pe 23 noiembrie 2011 i-am solicitat purtătorului de cuvânt al Primăriei Galaţi, Nicoleta Manole, să ne transmită un exemplar al raportului primarului pe anul 2010 asupra situaţiei gestionării bunurilor prevăzute la art. 122 din Legea 215/2001. Nu l-am primit nici acum. Nici consilierii locali, se pare. „Consiliul nu l-a primit niciodată. Direcţia Patrimoniu a Primăriei spunea mereu că nu sunt resurse pentru a face inventarul anual. El necesită, într-adevăr, resurse foarte mari, dar noi nu ne-am fi împotrivit, dacă exista o cerere de finanţare”, afirmă unul dintre cei 27 de consilieri locali.Pentru că nu avem informaţii exacte privind garajele ilegale, ne vom raporta pe parcursul articolului exclusiv la cele aproape 7.000 de garaje autorizate.
Preţul mizeriei
„Suma pe care Primăria o încasează din închirierea terenului către deţinătorii de garaje este una mai mult decât simbolică”, recunosc oficiali de rang înalt din administraţia locală.
Astfel, municipalitatea le percepe celor aproape 7.000 de gălăţeni cu garaje autorizate o chirie lunară de 0,77 de lei pe metru pătrat! Asta înseamnă că, într-un an, aceştia virează la bugetul local câte 200 de lei, mai mult sau mai puţin. Aţi văzut bine: 200 de lei pe an chirie pentru 20 şi ceva de metri pătraţi de teren în orice zonă a oraşului! Asta în condiţiile în care, cu aceşti bani, puteţi lăsa maşina într-o parcare cu plată doar două săptămâni!
Aruncând o privire şi la tarifele praticate pe piaţa imobiliară, putem spune fără teama de a greşi că nivelul ridicol al chiriei pe care Primăria le-o percepe proprietarilor de garaje vitregeşte vistieria oraşului de sume importante de bani. Şi poate că astăzi nu am fi discutat de acest veritabil tarif social, dacă Primăria şi Consiliul Local nu ar fi ales, cu mulţi ani în urmă, să le închirieze doritorilor de garaje terenuri prin atribuire directă, în loc să o facă prin licitaţie publică, aşa cum impun legile ţării. „Municipalitatea, cu bună ştiinţă sau din incompetenţă, a prejudiciat bugetul local prin faptul că a eliminat procedura de licitaţie şi a închiriat terenuri pe sume derizorii. Dacă le-ar fi închiriat prin licitaţie, preţul de închiriere ar fi fost mai mare, la fel şi venitul la bugetul local”, apreciază specialiştii în drept.
În 2011, Primăria a colectat 1.464.140 de lei, adică 340.000 de euro, de la toţi cei aproape 7.000 de proprietari de garaje autorizate. O sumă de patru ori mai mică decât cea încasată de pe urma garajelor a intrat în vistieria oraşului dintr-un număr de locuri de parcare de zece ori mai mic decât numărul de garaje! „Anul trecut, Gospodărire Urbană a încasat de la proprietarii de maşini – prin agenţii de parcare, prin parcometre şi din taxele de blocare/deblocare a autoturismelor – 387.000 de lei, adică 90.000 de euro. Suma nu include TVA-ul vărsat la stat. Venitul a fost generat de locurile de parcare cu plată pe care societatea le administrează. Sunt 3.000 la număr, însă doar de la 700 avem efectiv încasări. Pentru restul nu sunt agenţi de parcare şi parcometre”, declară directorul societăţii edilitare Gospodărire Urbană, Eduard Grosu.
Parcul auto creşte cu 2.000 de maşini pe an!
Avem, aşadar, aproximativ 7.000 de garaje autorizate şi 3.000 de locuri de parcare cu plată. Pe lângă acestea, în Galaţi se găsesc şi locuri de parcare la liber, în zonele rezidenţiale. Circa 8.400 de astfel de spaţii au fost reparate şi amenajate în perioada 1994-2011, relevă situaţiile Primăriei. Calculele hârtiei arată că, în aceşti ani, între blocuri au fost amenajate sau reparate în jur de 500 de locuri de parcare anual. Asta în condiţiile în care creşterea medie a parcului auto a fost, cel puţin în ultima parte a intervalului, de circa 2.000 de maşini pe an.
„La 31 decembrie 2011, în municipiul Galaţi erau înmatriculate 80.473 de autovehicule, reprezentând două treimi din parcul auto al judeţului. La sfârşitul anului 2010, în municipiu erau în circulaţie 78.200 de autovehicule, la finele lui 2009 erau 76.515, iar la finele lui 2008 erau 74.115. În toată această perioadă, creşterea medie a parcului auto din oraş a fost de 2.119 maşini pe an”, spune şeful Biroului Înmatriculări de la Galaţi, comisarul-şef Eugen Hristache.
Enunţarea nevoii de spaţii de parcare nu mai este necesară. Cifrele vorbesc singure. De aceea, am vrut să aflăm câte locuri de parcare ar putea fi amenajate pe suprafeţele ocupate acum de garaje. Potrivit Normativului pentru proiectarea parcajelor în localităţi urbane, un loc de parcare poate avea cel puţin 10,56 de metri pătraţi. Matematic, asta înseamnă că pe cele aproape 16 hectare ar putea fi amenajate până la 15.000 de locuri de parcare, şi asta dacă vorbim doar de parcări pe orizontală! Practic, însă, ele ar fi ceva mai puţine.
Spaţiul verde se cere a fi repus în drepturi
Oficialii din administraţia locală care susţin desfiinţarea garajelor, în frunte cu arhitectul-şef Teodora Voicilă, spun că parcări nu vor fi amenajate pe toată suprafaţa ocupată acum de garaje, atunci când aceste construcţii vor fi demolate. Prioritate vor avea spaţiile verzi şi locurile de joacă, care vor fi reamenajate odată ce structurile care le-au sufocat ani de zile vor fi îndepărtate. Această etapă eco va fi puternic susţinută de Registrul spaţiilor verzi, document aflat deocamdată în lucru. „Primăria a semnat, în aprilie 2011, un contract pe doi ani cu o asociere formată din şase firme româneşti de topometrie, care realizează inventarul spaţiilor verzi. În urma măsurătorilor cadastrale, asocierea identifică spaţiile verzi ocupate de suprafeţe betonate sau de construcţii, majoritatea garaje. Primăria poate demola construcţiile care ocupă spaţiile verzi şi înainte de finalizarea Registrului, dar după acel moment cu atât mai mult va aplica această măsură”, afirmă angajatul Primăriei de la administrarea domeniului public pe care l-am citat în deschiderea articolului.
Desigur, în locul garajelor ar putea apărea şi construcţii – şcoli, cabinete medicale, magazine – în funcţie de necesarul zonei, aşa cum reiese el din evaluările întocmite de municipalitate.
Demolarea unui garaj costă între 1.300 şi 2.600 de lei
Un deviz estimativ întocmit de Primăria municipiului Galaţi arată că desfiinţarea unui garaj din beton modular (care poate fi mutat) costă între 1.300 şi 1.500 de lei, în timp ce în cazul unuia din zidărie, cu placă din beton armat, cheltuielile variază între 2.200 şi 2.400 de lei. Dacă garajul are şi beci, se mai adaugă 100-200 de lei la factura totală. Valorile conţin TVA şi exprimă costul cu forţa de muncă şi cu utilajele folosite în timpul operaţiunii de demolare.
O soluţie – Iaşiul a desfiinţat garajele şi a amenajat parcări
Capitala Moldovei, mai mică, dar mai dens populată decât Galaţiul, s-a confruntat o vreme cu problema garajelor, ca şi urbea noastră. Între timp, însă, administraţia ieşeană a soluţionat-o. „În urmă cu doi ani, Consiliul Local al municipiului Iaşi a hotărât să nu mai prelungească valabilitatea contractelor de închiriere a spaţiilor cu destinaţia garaj, să le demoleze după expirarea contractelor şi, în locul lor, să amenajeze locuri de parcare”, explică purtătorul de cuvânt al Primăriei Iaşi, Sebastian Buraga. Potrivit acestuia, înainte de expirarea contractului de închiriere a terenului de sub garaj, municipalitatea ieşeană notifica titularul că nu mai prelungeşte contractul şi îl îndemna să-şi desfiinţeze construcţia provizorie. După ce garajul era pus la pământ, începea amenajarea de spaţii de parcare. „Pe locul eliberat de două garaje am amenajat trei locuri de parcare”, spune oficialul ieşean.
Edilii, în 2002: „Garajele împiedică realizarea unui habitat prietenos”
La începutul anilor 2000, când abia venise la Primărie, Dumitru Nicolae critica bateriile de garaje din oraş. Într-un document elaborat de echipa sa în 2002, intitulat „Agenda Locală 21 – Planul Local de Dezvoltare Durabilă a Municipiului Galaţi”, se arăta că „un aspect negativ care împiedică realizarea unui habitat prietenos pentru locuitorii municipiului este ocuparea suprafeţelor cu baterii de garaje în cartierele cu locuinţe colective”. Deşi nu propunea o soluţie la problema garajelor, documentul sublinia, într-un capitol separat, necesitatea creşterii suprafeţei de spaţii verzi din cartiere.
La stadionul „Oţelul” – Garajul anti-nocturnă
Poate cel mai buclucaş garaj din Galaţi a „trăit” în coasta stadionului Oţelul, construcţia fiind dărâmată exact acum un an după foarte multe parlamentări, ba chiar şi ameninţări cu acţionarea în justiţie. Gruparea campioană la fotbal a fost nevoită să întârzie cu jumătate de an inaugurarea instalaţiei de nocturnă deoarece utilajele nu puteau intra în zona de sud, sud-est a arenei ca să ridice cel de-al patrulea stâlp. Garajul se afla pe proprietatea ArcelorMittal, stăpânul stadionului din Ţiglina III, dar avusese acordul clubului de a fi construit în anul 1997. „Este incredibil cât de mult au fost amânate lucrările din cauza domnului cu garajul construit pe pământul Combinatului”, au răsuflat uşuraţi oficialii clubului de fotbal, după ce garajul a fost pus la pământ.
