De prea multă vreme, problema garajelor din municipiul Galaţi este tratată exact la fel ca prezenţa unui elefant în sufragerie. Uite-l, stă liniştit pe canapea şi, totuşi, nimeni nu suflă o vorbă despre el! Garajele ocupă prea mult spaţiu în acest oraş ca să nu discutăm despre ele. Potrivit datelor oficiale, sunt aproape 16 hectare de teren ocupate de 7.000 de garaje. Teren pe care ar putea fi amenajate parcuri şi locuri de joacă – în multe cazuri, acestea au fost destinaţiile iniţiale ale locurilor care acum găzduiesc baterii de garaje – sau pe care s-ar putea construi orice, de la locuri de parcare pentru cel puţin 10.000 de autoturisme până la două clădiri de talia Palatului Parlamentului!
Garajele nu sunt o soluţie de viitor, spun oficiali de rang înalt din administraţia locală, care susţin, încă timid, înlocuirea acestora. Ei aşteaptă ca noul Planul Urbanistic General al municipiului Galaţi, recent finalizat, să încheie drumul avizării, ca să-l poată folosi ca armă, dar şi ca scut în conflictul cu opozanţii ideii de demolare a garajelor. Documentul relevă faptul că, în scurt timp, garajele se vor găsi în imposibilitatea de a mai funcţiona. În plus, una dintre strategiile care vor acompania Planul va creiona destinaţiile viitoare ale terenurilor ocupate acum de bateriile de garaje. Pe lângă aceste soluţii, care îi vor oferi municipalităţii un cadru general de acţiune pe terenul minat al urbanismului, există multe alte căi – unele foarte rapide – de rezolvare a problemei.
O soluţie depăşită
Garajele au constituit o soluţie înainte de Revoluţie şi în anii de tranziţie, când parcul auto al oraşului era mic pentru că mulţi dintre cetăţeni nu-şi permiteau o maşină. Situaţia s-a schimbat în timpul creşterii economice din anii 2000. Atunci, autoturismul a încetat să mai fie un lux, devenind un bun pe care şi l-au permis tot mai mulţi gălăţeni – unii datorită veniturilor în creştere, alţii cu ajutorul creditelor bancare care erau foarte accesibile. Aşa se face că astăzi în municipiul Galaţi se înghesuie două treimi din parcul auto al judeţului! Vorbim de circa 80.000 de maşini care vânează zilnic un loc de parcare.
La „vânătoare” participă şi maşinile ai căror proprietari deţin un garaj. Statistici neoficiale ale Primăriei relevă faptul că mai mult de o treime dintre posesorii de garaje nu folosesc aceste spaţii în scopul pentru care ele au fost amenajate. Unii şi-au transformat garajul în debara şi depozitează acolo vinul, murăturile, ustensilele sau lucrurile vechi care nu mai au loc în micile apartamente comuniste. Alţii, mai întreprinzători, şi-au amenajat în garaj un atelier auto sau o fabrică de termopane şi derulează acolo afaceri, multe ilegale. Şi primii, şi ultimii, în afară de faptul că ocupă cu autoturismul lor locul de parcare al unui vecin care nu are garaj, beneficiază practic de o cameră în plus faţă de cele din apartament sau de un mic spaţiu de producţie.
Şi asta la un preţ de nimic, căci chiria pe care Primăria o percepe pentru terenul de sub garaje este derizorie. De exemplu, un gălăţean care are un garaj de 23 de metri pătraţi – atât cât este suprafaţa medie a unei asemenea construcţii, la Galaţi – îi plăteşte municipalităţii puţin peste 200 de lei pe an cu titlu de chirie. Cu aceşti bani, un alt gălăţean îşi poate lăsa maşina într-o parcare cu plată 12 ore pe zi, vreme de numai două săptămâni!
Bube urbane
Aveţi, cu siguranţă, o baterie de garaje în cartierul în care locuiţi. Puteţi evalua, aşadar, contribuţia ei la estetica zonei. A recunoaşte că bateriile de garaje îi dau oraşului un aspect neîngrijit, mizer, ieftin şi că vremea lor a trecut demult ţine de firesc, de civilizaţie, de evoluţie. Dacă aveţi reţineri în a admite aceste lucruri, vă propunem un exerciţiu. Mâine dimineaţă, când ieşiţi din bloc, încercaţi să vă imaginaţi cum ar arăta zona în care locuiţi fără bateria de garaje. Poate că ar fi mai multă verdeaţă, poate că spaţiul de joacă în care mergeţi alături de copilul dumneavoastră ar fi mai mare, poate că locurile de parcare din cartier ar fi mai multe sau poate că ar fi posibile toate acestea. Lăsând la o parte aspectele prezentate mai sus, legate de suprafaţa mare ocupată de garaje sau de veniturile mici pe care aceasta le generează, şi analizând exclusiv aspectul estetic, le puteţi acorda bila albă?
Construcţii „uşoare” cu beci
Desigur, deţinătorii de garaje – cei incluşi în statisticile oficiale, cel puţin – vor spune că au toate actele la mână, că au dat bani grei pe garajul pe care îl utilizează şi că acesta nu poate fi demolat, pur şi simplu. Ei nu trebuie să uite, însă, că Primăria le-a acordat autorizaţie pentru o construcţie provizorie. Garajele dintre blocuri sunt – sau ar trebui să fie – construcţii uşoare cu statut provizoriu. Că Galaţiul este plin de garaje cu stâlpi din beton şi subsol cimentuit, care au statut provizoriu de mai bine de un deceniu, aceasta este o moştenire a trecutului. Preocuparea, în prezent, ar trebui să fie „dezbaterea moştenirii”.
