Biserica de lemn “Adormirea Maicii Domnului”, sat Cârjoani, Comuna Pogana
PATRIMONIU Este ctitoritã în 1775 de obstea satului, prin strãdania preotului Neculai, în partea de sud-vest a satului, în preajma unei imense pãduri de salcâmi, cu ajutorul mesterului Grigore. Se remarcã prin mãiestria realizãrii artistice si tehnice a mesterului popular lemnar, de la sistemul de boltire si pânã la cel de închidere. De plan dreptunghiular, cu absida altarului decrosatã, poligonalã cu cinci laturi, pridvor pe vest, initial deschis, sprijinit pe stâlpi de lemn cu deschideri în arc trilobat. Peretii din bârne de stejar, încheiate în „cheotoare dreaptã”, cãptusiti ulterior cu scânduri verticale, sunt clãditi pe fundatie de piatrã si tãlpoaie de lemn. Acoperisul în patru ape are coamã lungã. Interiorul este acoperit cu bolti de sectiune poligonalã. Cele douã bolti de pe pronaos, despãrtite de o grindã în axul bisericii, se sprijinitã pe console decorate în acoladã. Boltile de pe naos si altar, decorate cu nervuri „în torsadã”, rozete în cheie si baze zimtate, sunt sustinute de console profilate. Trecerea dintre pronaos si naos este marcatã de patru stâlpi despãrtitori, crestati în acoladã. Decoratia fatadelor, cu brâu median „în torsadã” si „dinti de ferãstrãu” deasupra soclului, e vizibilã doar în pridvor. Ancadramentul usii spre pronaos, cu deschidere tot în acoladã, este decorat cu motivul „solzilor”, al „funiei rãsucite”, al „discului solar” si al „palmei mesterului”. La intrarea în pronaos, te întâmpinã usa masivã de stejar, cu ingenios sistem de închidere cu „zãvor si manea”, surmontatã de pisania scrisã cu litere chirilice. Pe fruntarul de deasupra stâlpilor despãrtitori se aflã un fragment din catapeteasma pictatã în secolul al XVIII-lea, tempera pe lemn. Pãstreazã mobilier de epocã si o colectie de carte veche.
În partea de vest a Cârjoanilor, la poalele dealului Scunchiei, în preajma unei imense pãduri de salcâmi, este situatã Biserica de lemn “Adormirea Maicii Domnului”. Vechimea monumentului este demonstratã de pisania dãltuitã deasupra intrãrii, unde este scris cu caractere chirilice 7285 (a. 1777). O interpretare eronatã a acestei datãri a fãcut ca în toate lucrãrile de specialitate sã fie mentionat drept an al ctitoriei 1779. O lucrare apãrutã recent o consemneazã cu doi ani mai devreme, adicã în anul 1775. Aceeasi lucrare o trece ca fiind ctitoritã în 1777 de obstea satului, prin strãdania preotului Neculai, cu ajutorul mesterului Grigore, ceea ce se pare cã nu corespunde realitãtii, pentru cã, în pisania, scrisã cu slove chirilice în lemnul de stejar rezultã urmãtoarele: ,,Aceastã sfântã si dumnezeiascã bisericã s-a început din temelie în zilele prealuminatului domn 10 Ion Constandin Dimitri voevodu cu cheltuiala preotului Neculai. Eu sâlitor mesterul amu duratu astã bisericã.” Urmeazã apoi litera “M” si mâna dreaptã cu degetele rãsfirate, cum obisnuiau mesterii sã se semneze la sfârsitul unei astfel de lucrãri. Sub crucea de deasupra intrãrii mesterul a dãltuit în slovã chirilicã “veleat 7285” (anul 1777).
În anul 1909 biserica din cãtuna Cârjoani Hreatca era filialã a parohiei Mãscurei. A fost reparatã în 1896-1897 , când s-a trecut la înlocuirea sindrilei cu tablã si a fost cãptuitã cu scândurã, si, mai apoi, a fost reparatã major în anul 1903. În anul 1936 i s-au fãcut unele reparatii, cheltuielile fiind suportate de cãtre familia Ivanciu, boierii din zonã, pe mosia cãruia este situat satul. Ultima reparatie i s-a fãcut în anul 1956. Bãtrânii satului spun cã aceastã bisericã este una „adusã”. Fiind din bârne de lemn, boierul hotãra sã construiascã o bisericã într-unul din satele de pe mosia sa, dar, dacã constructia nu era terminatã încã din prima zi, iar boierul se supãra pe tãrani, era mutatã în altã comunitate. La Cârjoani se pare cã constructia locasului a fost gata în scurt timp, biserica rãmânând de atunci în acest loc. Biserica are planul în formã de navã, cu absida altarului pentagonalã, decrosatã si cu pronaosul dreptunghiular. Exteriorul a fost acoperit cu scândurã sipcuitã la încheieturi. Acoperisul este “în ape”, cu tablã muchitã, asezatã în foi si în felii. Din informatiile localnicilor am aflat cã bârnele încheiate “în pârj” au fost clãdite pe talpa de stejar care se sprijinã la rândul ei pe o temelie de piatrã. Pridvorul, initial deschis, are sapte stâlpi decorati cu flori la bazã si la capiteluri, fiind legati între ei cu arcade, acum a fost închis pentru a proteja enoriasii de intemperii. Ancadramentul usii de la intrare este masiv (0,50 m lãtime) si are pe chenarul exterior sãpatã funia, iar pe cel interior un alt brâu În relief, în formã de sarpe, Împodobit cu motive cunoscute sub numele de “cocori”. Deasupra intrãrii este sãpatã o frumoasã acoladã În relief care sustine o cruce, având de o parte si de alta, câte douã rozete solare înscrise În cerc. Tot aici se aflã si pisania care se continuã pe usorii laterali. Usa veche, din douã “blãni” masive de stejar prinse “in lamba”, este consolidatã printr¬-o originalã feronerie lucratã de cãtre fierarii satului. Încuietoarea originalã se aseamãnã cu cele de la casele tãrãnesti de veche traditie din zonã. Cheia din douã bucãti, introdusã prin sfredeliturã, miscã rãtezul zimtat, blocând sau deblocând astfel usa. Pronaosul este de dimensiuni mici si are amplasat deasupra lui douã bolti cu nervuri ce converg spre centru, fãrã cheie de boltã. Peretele despãrtitor dintre pronaos si naos este marcat de doi stâlpi laterali decorati cu ornamente realizate din tãieturã. În partea superioarã trei bârne unesc cei doi stâlpi laterali. Bârna de jos este decoratã cu unghiuri si linii curbe, obtinute din tãieturi, asemãnãtoare celor de pe stâlpii laterali. Naosul si altarul au boltile asemãnãtoare. Acestea au bazele octogonale, cu câte opt nervuri În formã de torsade care se întâlnesc în cheia de boltã de forma unui disc. Douã rânduri de zimti, dispusi Circular, mãrginesc rozeta solarã cu sase petale. Se remarcã baza boltii naosului cu o frumoasã decoratie din denticuli. Din inventarul bisericii face parte un clopot datat din anul 1840, precum si o frumoasã Iadã de zestre, din 1816, pe fondul rosu al lãzii fiind pictatã o vazã cu lalea, având douã pãsãri afrontate.. Catapeteasma care a fost pictatã la o datã relativ recentã (probabil 1903) nu are o valoare deosebitã, dar impresioneazã prin frumusete. Deosebit de interesante sunt cele douã registre ale vechii catapetesme, reprezentând pe Apostoli si praznicile împãrãtesti, amplasate deasupra peretelui despãrtitor dintre pronaos si naos. Registrele mai pãstreazã monogramele chirilice, dovedind o vechime mai mare de mijlocul secolului al XIX-lea. Mai multe velinte în romburi si “cu steaua” împodobesc interiorul bisericii. Ca si alte biserici din zonã, si aceastã constructie din a doua jumãtate a secolului al XVIII-lea adãposteste adevãrate comori de artã.
De plan dreptunghiular, cu absida altarului decrosatã, poligonalã cu cinci laturi, pridvor pe vest, initial deschis, sprijinit pe stâlpi de lemn cu deschideri în arc trilobat. Peretii din bârne de stejar, încheiate în „cheotoare dreaptã”, cãptusiti ulterior cu scânduri verticale, sunt clãditi pe fundatie de piatrã si tãlpoaie de lemn. Acoperisul în patru ape are coamã lungã. Interiorul este acoperit cu bolti de sectiune poligonalã. Cele douã bolti de pe pronaos, despãrtite de o grindã în axul bisericii, se sprijinitã pe console decorate în acoladã. Boltile de pe naos si altar, decorate cu nervuri „în torsadã”, rozete în cheie si baze zimtate, sunt sustinute de console profilate. Trecerea dintre pronaos si naos este marcatã de patru stâlpi despãrtitori, crestati în acoladã. Decoratia fatadelor, cu brâu median „în torsadã” si „dinti de ferãstrãu” deasupra soclului, e vizibilã doar în pridvor. Ancadramentul usii spre pronaos, cu deschidere tot în acoladã, este decorat cu motivul „solzilor”, al „funiei rãsucite”, al „discului solar” si al „palmei mesterului”. La intrarea în pronaos, te întâmpinã usa masivã de stejar, cu ingenios sistem de închidere cu „zãvor si manea”, surmontatã de pisania scrisã cu litere chirilice. Pe fruntarul de deasupra stâlpilor despãrtitori se aflã un fragment din catapeteasma pictatã în secolul al XVIII-lea, tempera pe lemn. Se pãstreazã mobilier de epocã si o colectie de carte veche.
Situatã chiar în marginea satului, în mijlocul unui deal, dominând întreg satul, atât partea veche, cât si satul nou, cu toate cã drumul este mai greu accesibil, din cauza pantei, biserica de la Cârjoani meritã vizitatã, atât pentru frumusetea locasului de cult, dar si datoritã privelistei.
