ISTORIE „A încerca sã vorbesti despre toti conducãtorii pe care i-a avut Husii si de gospodãria ce au fãcut-o, înseamnã, pentru a-i contura perfect si a le scoate „opera” în relief, sã înmoi condeiul în dispret si scârbã, iar cuvântul sã-l transformi în piatrã, bunã de aruncat cu ea dupã dânsii”! Aceste cuvinte deschideau editia din 7 octombrie 1937, a ziarului „Gazeta Husilor”, dar nu pentru a critica pe nevrednicii ajunsi, în timp, în fruntea orasului, ci pentru a prefata una din cele mai frumoase zile din istoria micii asezãri, 8 octombrie 1937, în care s-au inaugurat 5 mari obiective esentiale Husului modern: uzina electricã, spitalul nou, pivnita de vinuri, Podul de la Rallea si, mai ales, Trenul de Husi! Pare greu de crezut cã toate acestea se datorau unui singur husean, se pare… irepetabil: Ioan Gh. Vântu. În doi ani, acesta a reusit sã realizeze în doar 2 ani cât altii într-o viatã si de aceea, în entuziasmul sãu, Octavian Gâdei titra pe prima paginã un titlu care a învins timpul: „Omul Providential”.
TRECUT „Nu îti poti prevedea viitorul, dacã nu ti-ai înteles trecutul”, spun istoricii, atunci când redau prezentului oameni si fapte, pe ale cãror destine s-a clãdit istoria unui neam. Uneori însã, destul de rar, liderii micilor comunitati din provincie sunt retinuti de istorie, asa cum ar merita pentru faptele lor. Ioan Gh. Vântu este unul dintre husenii care au marcat într-un fel esential viata micului orãsel. Cu toate acestea, pentru multi localnici el rãmâne un nume aproape necunoscut. Culmea este cã în „orassul dintre vii” nu existã mãcar o stradã care sã îi poarte numele. De aceea ar fi greu sã convingi un husean, care nu a auzit niciodatã de Ioan Gh. Vântu, cã Husul a avut odatã „un primar providential”. Însã dacã îi vei spune cã acest om a realizat în doar 2 ani de mandat (1936 – 1937) cinci obiective vitale orasului (a inaugurat „Tranul Mare”, a clãdit uzina electricã, a fãcut pivnita si crama de vinuri a Scolii de Viticulturã, a ridicat Podul de la Rallea si a construit clãdirea spitalului nou), atunci va fi mândru cã Husul a avut odatã un asemenea lider.
„Uitati-vã la fapte si veti vedea omul”
Istoria localã pãstreazã putine detalii despre acest „Om providential”, dupã cum îl numea presa vremii pe Ionel Vântu (cum era cunoscut în oras), iar ziaristul Gâdei explicã inclusiv în deschiderea sa din 7 octombrie 1937, dupã ce însiruie cu entuziasm realizãrile celor doi ani, motivul pentru care nu aduce mai multe detalii despre despre primar: „(…) Acestea sunt lucrurile ce le-a realizat… Sã vorbesc despre om? De cine este si cum este realizatorul aspiratiilor noastre? Nu voi face acest lucru. Persoana sa se integreazã acum în faptele sale, pentru a mai vorbi de ea ca de ceva distinct. Uitati-vã la fapte si veti vedea omul. Priviti ce a putut sã facã în doi ani, comparati cu ceea ce n-au fãcut altii în zeci de ani si astfel îl veti cunoaste cum nu se poate mai bine”, scria Gâdei, în Gazeta Husilor”.
ÎN OGLINDA TIMPULUI
Dupã 73 de ani, Husul are aceleasi nevoi ca în 1937!
A doua zi, pe 8 octombrie, la Husi era asteptat prefectul Fãlciului (judet la acea vreme), un ministru si alti „ilustri oaspeti”, pentru cã în orãselul dintre vii, se inaugurau toate cele 5 realizãri. Articolul de ziar care prezintã evenimentul în „avanpremierã”, poate fi considerat o oglindã în timp. El prezintã un Husi marcat de entuziasmul unor pasi înainte, de speranta într-un viitor mai bun, dar autorul Octavian Gâdei nu uitã sã prezinte si nevoile în care se zbãtea micuta asezare. Lipsa trotuarelor, a unei bãi comunale, a canalizãrilor erau considerate cele mai delicate probleme ale orasului. Culmea, descrierea vietii husenilor de atunci seamãnã neasteptat de mult cu cea de astãzi, mai ales cã nevoile târgului de acum 73 de ani au rãmas… cam aceleasi. De aceea scrierea lui Gâdei, recititã în 2010, rãmâne la fel de bine ancoratã în realitate. „Desi Husii au azi luminã electricã, cale feratã normalã, un spital de chirurgie cu un doctor eminent, totusi, îi lipseste multe. Nu are un trotuar bun, nu existã o baie comunalã, o bibliotecã, nu existã o salã de spectacole, nu existã canalizare, nu existã curãtenie. Acestea sunt lucrurile pe care le mai are de realizat (primarul Ioan Gh. Vântu, n.r.)”, mentiona presa vremii în 1937, pe 7 octombrie.
