Dupa 20 de ani are si el o casa
ACASÃ Viorel Lazãr, cel care în urmã cu câteva sãptãmâni se adãpostea în clopotnita bisericii din satul Valea Mare, acum se poate bucura de niste conditii de locuit normale. Seful serviciului de asistentã socialã din Negresti a fãcut toate demersurile cãtre conducerea localã pentru a i se gãsi acestui om un adãpost. Sãptãmâna trecutã Viorel Lazãr a cãlcat pentru prima datã pragul noii sale locuinte, care, desi este foarte modestã, l-a bucurat enorm.
În fostul sediu administrativ al spitalului Negresti, clãdirea în care se aflã noul domiciliu al acestuia, mai locuiesc si alte persoane, ceea ce înseamnã cã nu va trebui sã suporte amãrãciunea singurãtãtii. “ Am fãcut tot ce s-a putut pentru a-i oferi o locuintã. Este un om bun, a meritat sã îl ajutãm. Este pãcat de situatia prin care a trebuit sã treacã. Sperãm sã se obisnuiascã cu noua locuintã si pe parcurs sã îi putem oferi ce mai are nevoie”, a declarat Camelia Rotariu, sef serviciul social.” Este un om linistit, la locul lui. Sper sã ne întlegem si sã fim ca o familie” a declarat Vasile Simion, noul vecin.
“ Îmi mai trebuiesc un aragaz si o butelie”
Mergând în vizitã la noua locuintã a lui Viorel Lazãr l-am gãsit stând în pragul noii sale case, ca un adevãrat proprietar care iese prin curte sã vadã ce mai trebuie fãcut sau sã îsi primeascã musafirii. Cãmãruta micutã pe care a primit-o, mobilatã cu un pat, cu o cutie de pus îmbrãcãmintea, un covoras pus pe jos si un pres la usã sunt singurele avutii ale omului, dar care îi oferã adãpost, sigurantã, liniste. O masã, un scaun, un aragaz si o butelie sunt lucrurile care îi lipsesc omului si care ar încãpea perfect în noua sa locuintã. Sperã sã gãseascã pe cineva cãruia sã îi prisoseascã unul din aceste lucruri si pe care el le-ar accepta bucuros. Si-a fãcut deja si cunostinte, merge sã munceascã pe unde poate, dar o face cu drag si este bucuros cã acum are un loc sigur unde sã se întoarcã. Intâmplãtor lângã noua locuintã este si o bisericã, ceea ce înseamnã cã va auzi destul de des clopotele, care îi vor aminti mereu de momentele când era singur si nu avea casã “ Sunt multumit cã am primit un acoperis deasupra capului. Chiar dacã nu este foarte mare camera, îmi este de ajuns. Acum sunt mai bucuros si mai împãcat. Mã simt altfel. Ziua merg si muncesc pe unde gãsesc. Nu pot sta degeaba! Chiar dacã nu pot face efort fizic foarte mare, fac ce pot ca sã îmi cîstig existenta. Sper ca pânã la iarnã sã fac rost de un aragaz si o butelie, cã astea îmi mai lipsesc. Poate gãsesc pe cineva care are în plus asa ceva”, a declarat multumit Viorel Lazãr.