Candidatii pe Colegiul Husi, adevãrul gol-golut
DUEL În Colegiul Deputati Husi este, fãrã îndoialã, cea mai interesantã luptã politicã din întinsul judetului! Inginerul Toader Dima (USL), un fiu al locului, nãscut si crescut pe valea Prutului, are de înfruntat un „stranier” notoriu, recunoscut la nivel national drept „bãiatul cu mucii în frezã”. Nu va fi deloc o confruntare usoarã, deoarece modestia si bunul simt al unui vasluian de-al nostru va trebuie sã facã fatã tupeului urban, versatilitãtii politice si obrãzniciei unuia din cei mai controversati parlamentari ai României, Cristian Boureanu (PDL). Dupã prima sãptãmânã de campanie, un sondaj de opinie aratã cã electoratul încã este în espectativã si toate variantele sunt încã în joc. Dacã inginerul Toader Dima a ales sã meargã din comunã în comunã, sã stea de vorbã cu oamenii care, de altfel, îl stiu de-o viatã, pentru a le spune ce-ar vrea sã facã pentru zona Husilor, Boureanu si-a construit strategia pe pomenile cu mici si mustar, dar si pe umerii primarilor trãdãtori din comunele USL-iste. Chiar dacã în cursa electoralã mai existã un personaj din partea PP-DD, Constantin Talmaciu, omul este ca si inexistent, cel putin pânã în momentul de fatã.
Electoratul din Arsura, Drânceni, Dupa Epureni, Stãnilesti, Lunca Banului, Vetrisoaia, Berezeni, Fãlciu, Bunesti Averesti, la care se adaugã husenii din „orasul dintre vii”, au, cu ocazia acestor alegeri, o misiune extrem de simplã: sã aleagã pe cel mai bun, dintre unul de-al lor, Toader Dima, fiu al vãii Prutului, salvatorul singurului CAP din România, pe care l-a transformat într-o societate agricolã etalon a Moldovei, si unul dintre cei mai contestati, dar si antipatici politicieni ai momentului, Cristian Boureanu. Dacã bunul-simt si moralitatea ar prima, electoratului i-ar fi foarte simplu sã aleagã pe 9 decembrie.
Toader Dima, un moldovean autentic, cinstit si gospodar!
În comparatie cu cât a fãcut acest om, Toader Dima pentru Valea Prutului si, de altfel, pentru întreaga zonã a Husului, putem spune cã a fost nedreaptã sederea sa în umbrã, ani la rând. Modestia, însã, l-a fãcut sã nu iasã în lumina rampei, pentru cã altele i-au fost prioritãtile: „Tare mi-a fost drag sã muncesc pentru oameni si cu oamenii. Nu am fost eu omul care sã ies sã mã laud cu ce fac, dar m-am bucurat din inimã atunci când cei de la <<Viata Satului>>, presa în general, sau alti oameni de cinste ai judetului si nu numai, ajugeau la Berezeni si se uitau la fostul nostru CAP si spuneau, mirati: <<mare minune ati fãcut aici>>! Si ne felicitau! E o mândrie a mea, când vãd cã putem munci pãmântul, când stiu cã oamenii sunt bine si au locuri de muncã”, spune Toader Dima, cu ochii umeziti de bucurie. E un om bun, blajin, care nu se fãleste cu realizãrile sale, chiar dacã ele au uimit întreaga tarã la un moment dat. Povestea Berezeniului, locul unde a supravietuit ultimul CAP din tarã, transformat apoi într-o societate comercialã de succes, i-a fãcut pe multi sã se întrebe…cum a fost posibil una ca asta?!
A demonstrat întregii tãri cã fostele CAP-uri erau mine de aur, de care nu am fost capabili sã profitãm în libertate!
„În 1986 eu am devenit presedinte de CAP. Revolutia m-a prins în aceastã functie. Venise vântul acela al distrugerii, al demolãrii, dar eu am strâns tot satul la cãminul cultural si i-am spus: <<Nu trebuie, oameni buni, sã stricãm averea satului! Sã facem aici un loc de unde sã ne câstigãm pâinea noastrã. Sã avem un loc de muncã, sã putem trãim frumos. Iar ei m-au ascultat si asa am decis sã înfiintãm societatea comercialã. Mi-a fost teamã, recunosc, cã nu era usor sã aduni atâtia oameni la un loc. Porneam la un drum greu, dar Dumnezeu a fost mare si ne-a ajutat>>”, spune Dima. Si a mers atât de bine cã, acum, pe temelia fostului CAP, 1500 de oameni sunt asociati, 70 de persoane sunt salariate, iar 200 de tineri din sat lucreazã ca sezonieri. Avem brutãrie, avem sector zootehnic, o fabricã de lactate si…ne descurcãm bine”, adaugã inginerul Toader Dima. TVR-ul a fãcut emisiuni ample cu „minunea de la Berezeni”, unde a supravietuit ultimul CAP din România. „Ne-am bucurat foarte mult, de fiecare datã când cineva ne-a lãudat, iar eu spun cã meritul este al oamenilor. Gânditi-vã cã Berezenii nu au stricat nici mostenirea de la boier (ca sediul fostului CAP sunt casele boieresti), dar nu a stricat nici mostenirea de la comunisti. Ei doar au construit. M-as bucura sã stiu cã putem aplica aceastã metodã a noastrã, a constructiei permanente, a consolidãrii, si la un alt nivel, cel al conducerii tãrii”, sperã inginerul Toader Dima.
Bunul-simt versus tupeu!
Chiar dacã multi i-au spus cã, din cauza modestiei si bunul lui simt care îl caracterizeazã, va rãzbate greu prin atâta obrãznicie, mediocritate si tupeu, Toader Dima se încãpãtâneazã sã aibã încredere în oameni! „Eu cred mult în oameni. Îi stiu, îi cunosc, trãiesc de o viatã lângã ei, cu ei, cu toate suferintele si necazurile lor. Oamenii nostri de pe valea Prutului si husenii împreunã, sunt buni, sunt frumosi, harnici si stiu eu cã ei vor alege grâul de neghinã. Am încredere în ei, în întelepciunea noastrã moldoveneascã. Noi tinem cu noi, cu necazurile noastre, cu bucuriile noastre”, mai spune, zâmbind cu blândete, Dima.
„Multe se pot realiza, trebuie doar vointã, interes si dragoste pentru omul pe care îl reprezinti”!
S-a decis sã candideze, pentru cã poate, si stie, si vrea sã ajute aceastã zonã! A fost ani la rând consilier judetean pe listele PSD si niciodatã nu si-a schimbat partidul. Recunoaste cã i-a plãcut politica socialã, a omului de rând, cel mai mult. Acum s-a decis sã facã un pas în fatã, pentru cã colegii sãi, ingineri agricoli din zonã, tãrani de rând sau chiar mici proprietari de terenuri, l-au îndemnat sã aibã curajul de a candida si de a ajunge acolo unde se decide bunul merg al tãrii. „Agricultura este lãsatã în paraginã. Tinerii nu sunt învãtati sã iubeascã pãmântul, sã îl lucreze. Fondurile europene sunt o sursã extraordinarã, pentru a crea acele mici asociatii de proprietari, care sã ajute economia, sã dea pâine multor familii. Am foarte multe idei clare, pe care si eu le-am aplicat la Berezeni, unde prin fondurile europene am achizitionat tractoare, combine noi, etc.. Multe se pot realiza, trebuie doar vointã, interes si dragoste pentru omul pe care îl reprezinti”, a spus inginerul Toader Dima.
Toader Dima, întotdeauna aproape de Bisericã!
Dar oricât ti-ai dori sã rãzbesti în viatã, fãrã Dumnezeu nu se poate, mai spune Toader Dima. Putini stiu cã el detine, de ani de zile, o functie de consilier eparhial în cadrul Episcopiei Husilor, demnitate pe care putini mireni reusesc sã o obtinã. „Nu am spus pânã acum aceste lucruri, pentru cã eu sunt modest si nu-mi prea place sã mã laud. Dacã esti bun, lumea te vede singurã. Într-adevãr, sunt membru în acest for bisericesc, cu mare onoare si supunere. Biserica a fost, pentru mine, locul de unde mi-am luat curajul si speranta”, crede Toader Dima. În pasul politic pe care l-a fãcut, el are alãturi toatã familia, dar în primul rând pe Matei! Pustiul de 2 ani, singurul nepot, e cel mai înversunat sustinãtor, care deja s-a supãrat crut pe cei care i-au rupt un afis cu chipul bunicului. Râzând din toatã inima, candidatul de la Berezeni explicã situatia: „Matei e inima mea! Asa mult mi-am dorit un nepot, încât nu vã spun câtã iubire am pentru el. Da, s-a supãrat de la afisele rupte”. De asemenea, educatoarea Vergina Dima, sotia sa, unul din cele mai respectate cadre didactice din zonã, îl sustine în demersul sãu. „Sotia mi-a fost alãturi mereu. Si fetele mele, Nadia si Mirabela, cu care mã mândresc. Una e biolog, cealaltã medic pediatru si asistent universitar. Mi-au transmis cã mã iubesc si cã au încredere în mine”, se bucurã Toader Dima.
Pe el cine îl vrea în zona Husilor?
În antitezã cu cel care a trãit toatã viata pe Valea Prutului, electoratul din Colegiul Husi are o optiune total negativã. Este vorba de un deputat care nu a cãlcat vreodatã prin zonã, Cristian Boureanu, dar care face valuri în rândul electoratului, crezând cã oamenii nu stiu cine este personajul cu pricina. Boureanu este detinãtorul titlului de „cel mai tânãr infractor din politicã”, acordat de revista „Capital”, i se mai spune si „bãiatul cu mucii în frezã”, iar în 2011, cotidianul central „Adevãrul”, în urma unei anchete ample asupra afacerilor sale, i-a dedicat o paginã de ziar, sub titlul „Deputatul Boureanu, tepar prin metoda <<boschetarul>>”! Consacrat ca un obraznic al emisiunilor televizate, unde partidul îl trimite doar pentru a „carota” invitatii cu opinii nefavorabile, Boureanu nu a putut depãsi niciodatã caracterizarea pe care i-a fãcut-o perfect Cãlin Popescu Tãriceanu: „bãiatul cu mucii în frezã”. Nici în afaceri, nici în politicã, acesta nu a reusit sã demonstreze decât cã este un exponent perfect al categoriei de oameni capabili sã facã orice… dacã e pe bani! Anchetele ample desfãsurate la DNA, de la cazul „Loteria Nationalã”, la câteva jonglerii cu societãti comerciale prin care s-a dorit scãparea de datorii considerabile cãtre stat, pânã la falimentul Oltchim – toate aratã cã Boureanu si-a dorit cu orice pret sã rãzbeascã în viatã, însã pe scurtãturã. Falimentarul Boureanu va ajunge la sapã de lemn, în cel mai scurt timp, mai ales dacã deputatul nu va mai fi votat pentru un alt mandat. Potrivit site-ului executãri.com, Cristian Boureanu, împreunã cu sotia sa, Valentina Pelinel, sunt executati silit pentru datorii de peste opt milioane de lei (1,79 milioane de euro) de cãtre bãncile Marfin Bank, UniCredit Tiriac Bank si Banca Transilvania. Bãncile le-au scos la vânzare cinci terenuri, toate localizate în Bucuresti, licitatia fiind programatã pe 1 noiembrie 2012. Suprafata totalã a celor cinci terenuri este de aproape 4 hectare, fiind localizate în sectorul 3 al Capitalei. Terenurile au fost evaluate la o sumã totalã de 10,78 millioane de lei, însã prețurile de pornire la licitații sunt cu 25% mai mici.
