CU NOROC… Hizo a gândit o tacticã “mosnegeascã” în meciul din Bãnie, închizând partida prea devreme, preferând sã apere un rezultat fragil, decât sã speculeze spatiile lãsate libere de olteni, dupã ce Yero Bello a înscris la sfârsitul primei reprize. FC Vaslui a câstigat în cele din urmã toate punctele puse în joc, însã “Dulãul” va trebui sã îi multumeascã portarului Kuciak, cel care a închis perfect buturile portii.
Stadionul “Ion Oblemenco” s-a dovedit a fi din nou un “tãrâm” cu noroc pentru FC Vaslui si asta deoarece este pentru al treilea an consecutiv când “galben-verzii” câstigã în Bãnie. Publicul oltean a rãspuns prezent la apelul fãcut de Victor Piturcã în cursul acestei sãptãmâni si a umplut aproape pânã la refuz arena “Ion Oblemenco”. Atmosfera a semãnat cu cea de acum douã sezoane, când “juvetii” au pierdut, în fata Vasluiului, calificarea în preliminariile Europa League, dar si de aceastã datã scenariul s-a repetat. Partida a avut douã pãrti total opuse, cele douã reprize fiind acontate pe rând de fiecare echipã. “Galben-verzii” au fost vioara întâi în prima reprizã atunci când au si reusit sã marcheze prin atacantul nigerian Yero Bello. Acesta a deschis scorul în minutul 41 din pasa lui Adailton, dupã ce în urmã cu cinci minute Wesley lovise bara cu o loviturã de cap. În cea de-a doua parte însã, jocul a luat o altã turnurã oltenii fiind cei ce au dictat ritmul pânã la finalul partidei. Viorel Hizo si-a asezat elevii pe douã linii în fata portii lui Kuciak, din acel moment “juvetii” pornind asediul. “Dulãul” a dat semne clare cã se multumeste sã apere fragilul avantaj de un gol prin introducerea lui Rivas în locul lui Sânmãrtean (min 64). Oltenii s-au strãduit o reprizã întreagã sã întoarcã soarta meciului, dar de fiecare datã s-au lovit fie de zidul defensiv format din Cânu si Papp, fie de interventiile senzationale ale internationalului slovac.
Papp-Cânu, de netrecut
Totusi FC Vaslui putea sã piardã victoria printre degete în ultimele minute de joc, atunci când Rivas a fãcut un fault inutil în careu. Acelasi Kuciak avea sã iasã în evidentã apãrând penalty-ul executat destul de bine de Andrei Prepelitã. Chiar dacã tactica aleasã de Hizo a fost una marca Sorin Cârtu, important este cã FC Vaslui a câstigat toate cele trei puncte si a urcat pe pozitia a patra. Vestea bunã dupã acest meci este aceea cã Hizo reuseste sã sudeze un cuplu de fundasi central, Papp si Cânu, indistructibili în aceastã partidã.
Oltenii dau vina pe ghinion
Oficialii Craiovei dau vina pe ghinion, dupã ce Craiova a ratat mai multe ocazii importante în partea a doua a jocului, printre care si o loviturã de pedeapsã. Patronul echipei, Adrian Mititelu considerã cã victoria Vasluiului este nemeritatã. “Craiova este o echipã fãrã noroc si, dacã din sapte-opt ocazii nu o bagi în poartã, sunt supãrat! Pentru noi, trei puncte azi erau foarte importante si cred cã le meritam. E al treilea meci consecutiv în care Vasluiul câstigã nemeritat”, a declarat Adrian Mititelu. Si presedintele clubului, Silvian Cristescu crede cã norocul i-a ocolit pe olteni, însã îl bucurã jocul bun prestat de elevii lui Piturcã. “Nu cred cã poate sã spunã cineva cã nu am jucat bine azi. Noi ne propunem sã formãm o echipã tare pentru sezonul viitor. Domnul Piturcã a spus cã putem emite pretentii încã din acest sezon dacã batem Vasluiul, dar asta nu s-a întâmplat azi (n.r sâmbãtã), din pãcate”, a spus Silvian Cristescu.
„Era timpul ca portarul Kuciak sã îsi arate valoarea”
„Este specific acestei zone a Olteniei sã facã gãlãgie înaintea unui meci important. Jucãtorii mei sunt maturi ca sã se sperie de atmosfera din tribune, suporterii sunt în tribunã, nu pe teren. Au fost douã reprize diferinte. În prima reprizã puteam sã avem si 2-0. În a doua reprizã, Craiova a avut mai multã determinare. Sunt fericit, am reusit sã câstig cu douã echipe bune: cu CFR si cu Craiova. A fost foarte greu sã remontez si sã dau încredere echipei. Era timpul ca portarul Kuciak sã îsi arate valoarea. Papp a jucat cu trei dinti loviti, din care unul i s-a rupt. Copilul aratã groaznic. Este o chestie involuntarã, dar a trebuit sã îl protejez cumva.” – Viorel Hizo.
