SARBATOARE…. Botezul Domnului sau Boboteaza încheie ciclul Sãrbãtorilor de iarnã. De la celti, vechii greci si primii crestini ni s-au pãstrat obiceiuri care au în centru fetele de mãritat si femeile. În fiecare an, pe 6 ianuarie, biserica noastrã crestin-ortodoxã sãrbãtoreste botezul Domnului, sau Boboteaza, zi care marcheazã si sfârsitul Sãrbãtorilor de iarnã. De obicei, în aceastã perioadã ar trebui sã fie foarte frig, ger chiar, de sã crape pietrele, care sã justifice expresia „gerul Bobotezei”. Se pare însã cã, anul acesta, vremea va fi caldã, de Boboteazã, ca si pânã acum.
Pentru cã s-au încheiat sãrbãtorile legale si revenirea la muncã e mai anevoioasã, am ascultat preotii si bunicii cu atentie când povesteau despre ziua Bobotezei si am constatat cã multe dintre traditiile asociate acestei sãrbãtori ne vizeazã pe noi, femeile.
Datini crestine
Botezul Domnului (Epifania) este primul moment în care Iisus Hristos s-a arãtat omenirii ca Fiu al Domnului, atunci când s-a botezat în apa Iordanului. Cu aceastã ocazie, preotul soseste în casele credinciosilor si le purificã, prin stropirea cu agheazmã. Fetele nemãritate încearcã sã fure (de cele mai multe ori preotul le dãruieste) un fir de busuioc din mãnunchiul folosit de preot la stropit casa si locatarii ei, pentru cã se crede cã busuiocul, pus în sân, o va ajuta sã îsi viseze ursitul. Aceasta se va întâmpla doar dacã fata posteste în Ajunul Bobotezei si mãnâncã o turtã din opt linguri de fãinã si o lingurã de sare, frãmântatã cu doar nouã degete. Fetele care vor sã se mãrite fac un mãnunchi din busuioc din grãdina lor, pe care îl pun sub prag înainte sã vinã preotul. Dupã ce acesta pleacã, se ia buchetul de sub prag si se pune la oglindã, spunându-se: “câti au trecut în urma preotului, atâtia petitori sã aibã fata!”.
La tarã, în Maramures, bãtrânii spun cã nu e bine sã arunci gunoiul pânã nu îti calcã preotul în casã. Dar, dacã o faci imediat dupã ce a plecat preotul, vei scãpa de toate relele pentru tot anul. În Bucovina, tinerii satelor umblã pe strãzi mascati, ca babe si mosnegi (strãmosii), colindând pe la toate casele, mai ales pe la cele unde locuiesc fete de mãritat. Vizita strãmosilor asigurã belsug în casã si petitori multi fetelor de mãritat.
Datini pãgâne care au dãinuit pânã azi
Ziua de 6 ianuarie este propice purificãrii (credintã transmisã de la celti), înlãturãrii farmecelor si blestemelor; tot acum, la tarã se stropesc animalele, grajdurile si grãdinile cu agheazmã, pentru a le apãra de rele. De altfel, în multe sate, femeile fac descântece rostite deasupra apei, care se transmit din generatie în generatie si diferã de la o gospodãrie la alta, pentru ca familia si acareturile sã se curete de farmece si rele si sã fie ferite de acestea tot anul. În zilele noastre, în unele regiuni, imediat dupã Boboteazã, în seara si noaptea de Sf. Ion, se organizeazã petrecerile femeilor mãritate, numite Iordãnit. Femeile din sat se adunã în numãr mare la casa uneia dintre ele si aduc preparate gãtite de ele, dar mai ales bãuturã, multã bãuturã. În aceastã zi specialã, regulile ordinii sãtesti se suspendã: femeile sunt mai tari decât bãrbatii, petrec zgomotos, ies pe strãzi si iau bãrbatii pe sus, amenintând cã îi aruncã în apã. Bãrbatii trebuie sã se rãscumpere, plãtind pretul cerut de femei în litri de vin. Acest obicei aminteste de orgiile grecesti, organizate în cadru religios, în timpul cãrora participantii se lãsau cuprinsi de extazul mistic în urma dansurilor si manifestãrilor frenetice. A doua zi de dimineatã însã totul reintrã în normal si nevestele de la tarã trebuie si ele sã revinã în gospodãrii, reîncepând un nou an de muncã grea.
