Am batut discret la usa de dupa care se auzeau râsete, aplauze si niste incurajari. Nu mi s-a raspuns, desi stiam ca vizita mea este anuntata, asa ca am apasat usor clanta si incet, pentru a nu deranja, am deschis usa, am intrat si m-am asezat. Noua copii luminosi de vârste apropiate, incurajau batând din palme si strigându-i numele, pe cel de-al zecelea coleg al lor care tocmai pornise intr-o cursa de parcurgere pe burta a unui ”traseu” destul de dificil, amenajat din cinci-sase trepte fara balustrada si mese de lucru.
Incununata de succes, intoarcerea ”la baza” a micului explorator a fost urmata de incercarea de a descoperi acelasi traseu de catre urmatorul si tot asa, pâna când toti cei zece copii au trecut prin aceleasi incercari. Lumina pe chipul lor a devenit de-a dreptul stralucitoare, iar vocile s-au incarcat de entuziasm printr-un ”Uraaaaa!” rostit la unison, odata cu anuntul facut de coordonatorul de echipa, la finele probei:
”Ati câstigat cinci cheite pentru proba asta! Bravo, Noroceii, supeeeer!”. Copiii traverseaza, apoi, cu precizie, independent, clasa, urmând-o pe doamna-coordonator, pentru a extrage dintr-un cosulet biletelul care anunta proba urmatoare. Un biletel scris in limbajul Braille. Atât micutii, cât si doamna-coordonator sunt nevazatori.
Pentru cine nu stie deja, de zece ani, teoretic, si de opt ani, practic, in judetul Bacau functioneaza primul si singurul centru de zi dedicat exclusiv copiilor cu deficiente senzoriale. De zece ani, teoretic, pentru ca primii doi ani (2006 – 2008) au insemnat, pâna la formarea efectiv a unui grup de beneficiari, campanii de constientizare in comunitate cu privire la drepturile si indatoririle persoanelor cu dizabilitati in general si a celor cu deficiente senzoriale in special. Inima acestei initiative a fost (si a ramas) psiholog Adriana Rosu, de altfel si primul (in acei ani) interpret in limbaj mimico-gestual acreditat din tara.
sursa: http://www.desteptarea.ro/o-singura-realitate-doua-lumi-legate-la-ochi/
