O paginã de istorie militarã a României, prezentatã elevilor de la Laza, prin intermediul colectionarului Lavin Teslariu | FOTO

EXPOZIȚIE…Timp de douã sãptãmâni Scoala Gimnazialã „Mihai Eminescu” din Laza va fi gazda unei pãrti din colectia vasluianului Lavin Teslariu. Pentru început, acesta a împrumutat copiilor expozitia de obiecte militare, urmând ca pe viitor sã aducã, pe rând, si celelalte colectii. Directorul scolii, Ilie Radu, a venit cu ideea în timpul unei vizite la muzeu. „Aceasta idee mi-a venit la muzeu. Expozitia a fost prezentatã si în cadrul Muzeului Judetean Vaslui si atunci i-am propus sã vinã si la noi, pentru ca elevii sã aibã ocazia sã vadã aceastã frumoasã colectie. Dacã tot nu s-a fãcut scoala Altfel, din cauza vremurilor, ne-am gândit sã aducem o parte din muzeu la Laza”, spune acesta. Elevii vor avea parte de o experientã unicã, deoarece nu numai cã vor avea ocazia sã învete cum se foloseau si cum arãtau obiectele militare folosite de eroii neamului, dar vor fi liberi sã le si atingã si sã le simtã textura. „Am început cu o colectie militarã deoarece m-am gândit cã i-ar atrage într-o oarecare mãsurã mai mult decât o altfel de expozitie. Desi de pe internet elevii pot descoperi multe informatii, cred cã un obiect pe care îl poti atinge si pe care îl poti simti oferã o altfel de experientã a învãtãrii”, spune posesorul colectiei.

Începând cu data de 3 iunie, elevii Scolii Gimnaziale din Laza vor putea vedea cu ochii lor obiectele de care au auzit doar la lectiile de istorie. Colectia este pusã la dispozitie de un fiul al satului Laza, Teslariu Lavin, care a dorit sã-si împãrtãseascã pasiunea cu cei mici. „Fiind fost elev al acestei scoli, mi-am dorit ca lucrurile sã fie aduse aproape de copii, deoarece pentru ei este foarte greu sã ajungã la Muzeul Judetean Vaslui. Am început cu o colectie militarã deoarece m-am gândit cã i-ar atrage într-o oarecare mãsurã mai mult decât o altfel de expozitie. Toate obiectele au în spate o poveste, ele pot genera discutii, iar interesul nostru este sã stârneascã curiozitatea copiilor. Sã vadã despre ce este vorba. Desi de pe internet elevii pot descoperi multe informatii, cred cã un obiect pe care îl poti atinge si pe care îl poti simti oferã o altfel de experientã a învãtãrii”, spune colectionarul. Vasluianul sperã ca elevii sã fie receptivi si sã adreseze cât mai multe întrebãri despre exponate. La începutul anului viitor, Lavin Teslariu plãnuieste sã aducã si piesele de pionieri, care se aflã în acest moment la Muzeul Judetean Vaslui. „În septembrie sper sã aduc colectia de pionieri, care este în acest moment la Muzeul Judetean, prin care sper sã rãscolesc amintirile celor care au trãit în acea perioadã. De asemenea, voi aduce si alte colectii despre care nu vreau sã dau detalii pentru a vã mentine treazã curiozitatea. Sper ca elevii sã vã punã întrebãri, sã fie activi”, declarã bãrbatul. Obiectele militare expuse sunt dintre cele mai diverse, de la centrale telefonice la baionete si mãsti de gaze. „Am încercat sã folosesc cât mai multe elemente ale armatei române, 90% am reusit. Nu sunt piese care sã fie refãcute. As fi adus mai multe costume, dar din pãcate nu am suficiente manechine pentru a le expune pe toate. Expozitia va rãmâne cel putin 10-14 zile, cât este nevoie. Exponatele au niste descrieri atasate, dar dacã sunt întrebãri, vã pot rãspunde. Spre exemplu, cãstile au fost toate folosite de armata românã. Casca Adrian a început sã fie produsã în 1917. În Primul Rãzboi Mondial se purtau cãsti din piele, pânã când francezii au descoperit cã acelea provocau foarte multe traume. Atunci au luat piesele de la pompieri si le-au adaptat. Astfel, în primul rãzboi, toatã lumea avea acelasi tip de cascã. Se diferentiau doar prin cifru, la noi, la români fiind prima datã cu Ferdinand, dupã cu Carol. Asta a produs confuzie, nu stiau care pe care sã se împuste. Atunci, în al Doilea Rãzboi Mondial, fiecare tarã a început sã-si fabrice cãstile lor. De regulã, în transee oamenii se identificã dupã cap. Mãstile de gaze sunt si ele niste curiozitãti. Am încercat sã le pun pe cele mai reprezentative pentru noi. Foarte multe au fost folosite. Inclusiv caii de tractiune aveau cãsti si mãsti. Primele douã sunt din 1935, originale. Piesele nu au fost niciodatã curãtate. Sunt exact cum au rãmas de atunci. Avem si douã vârfuri de lance din 1700. Dacã piesele vechi s-au pãstrat pe la colectionari, piesele noi nu prea sunt de gãsit. De exemplu, cutitele din 89, care deserveau trupelor de elitã ale securitãtii, nu se gãsesc. Se stie de existenta a cel mult 20 de cutite. Au fost multe distruse. La fel si telefoanele cu fise de pe vremea lui Ceausescu”, spune Lavin. Colectionarul a adresat o rugãminte românilor care gãsesc obiecte vechi, de valoare, anume aceea de a nu le arunca si de a le cãuta povestea. „Dacã gãsiti obiecte, vã puteti face o pasiune a dumneavoastrã, pentru cã toate poartã o poveste. Chiar si cãmãsuta lui tataie si bluza bunicii”, a adãugat colectionarul.

„Datoritã pasiunii de colectionar am reusit sã intrãm în posesia unui proces verbal scris de Mihai Eminescu”

Fostul profesor de istorie al scolii din Laza, respectabilul domn Ilie, a tinut sã adreseze câteva cuvinte în onoarea evenimentului.”N-am cum sã refuz o asemenea invitatie. Sunt onorat cã domnul profesor de istorie m-a ales sã adresez câteva cuvinte. Sunt într-adevãr cel mai bãtrân de aici. Cunosc istoria scolii, dar si pe domnul Lavin. Mama sa a fost profesoarã de Limba si Literatura românã în comunã, iar cei trei frati au învãtat primele clase aici”, a spus veteranul. Acesta a accentuat importanta pe care trebuie sã o acordãm obiectelor care au apartinut bunicilor nostri, a cãror valoare este de nepretuit: „As accentua faptul cã am auzit rostindu-se cuvinte care ar fi stat foarte bine sã fie spuse de un profesor de istorie, însã au o greutate si mai mare spuse de domnul Teslariu. Dupã cum spunea domnul Lavin, trebuie sã avem mare grijã de obiectele unor persoane care au trãit în alte vremuri, pentru cã ele într-adevãr sunt dovezi extraordinare ale modului de viatã, de trai al românilor. Orice piesã este deosebit de valoroasã. Împreunã cu pãrintele Andrei am fotografiat aproape toatã arhiva scolii Laza si am rãmas uimit când am descoperit unele dosare aproape intacte, scrise de mâna unui singur director, Ion Pãpusaru, din 1894, pânã în 1931. As vrea sã întãresc si eu spusele „sunt obiecte care au o valoare de nepretuit”. Dacã aveti ceva, nu distrugeti, nu aruncati, anuntati pe cineva deoarece sunt foarte importante. Multe obiecte s-au distrus. Îmi aduc aminte cum la Revolutie ni s-a cerut sã distrugem toatã propaganda vizualã din scoalã, cu pionieri, cu comunism. Erau niste panouri mari, din sticlã, cu niste fotografii valoroase. Le-am spart cu bâta. Am trãit în douã regimuri: în cel comunist si în acest regim democratic. Eram destul de mare ca sã înteleg cum s-a fãcut trecerea de la un regim politic la altul. N-a fost usor. La 3 zile dupã Revolutie am fost ales Presedintele Consiliului Comunal”. Pasiunea de colectionar l-a ajutat sã descopere obiecte la care nu s-ar fi gândit niciodatã: „Vreau sã mai punctez ce poate face pasiunea unui colectionar. Datoritã pasiunii pãrintelui Andrei, am reusit sã ajungem în posesia unui document extraordinar: procesul verbal scris de Mihai Eminescu în perioada în care era revizor scolar pentru judetele Iasi si Vaslui. Datoritã lui, am achizitionat o carte rarã, în care am descifrat si gãsit acel text, un manuscris al lui Eminescu. Circula în comuna noastrã o legendã care spunea cã ar fi fost gãsit în podul scolii de nenea Milo, omul de serviciu al scolii. Însã pãrintele a gãsit o revistã a scolii de la Vaslui din 1932 în care este relatatã aceastã poveste pe care vreau s-o aflati de la mine si sã o spuneti mai departe. Acolo se spune clar cã procesul verbal al lui Eminescu a fost dat de cãtre directorul scolii Pieptu Adrian, la Scoala Normalã de la Vaslui, pentru cã ministrul Educatiei ceruse educatorilor din mediul rural sã ducã obiecte de valoare la Scoala Normalã care sã vorbeascã despre trecutul neamului românesc. Adrian Pieptu a rupt din registru de inspectii fila scrisã de Eminescu si a dat-o scolii. Noi cunosteam textul dintr-o carte tipãritã în 1951 a lui Mircea Stefan. Ne fãcusem plan sã mergem la Biblioteca Academiei sã vedem poate gãsim. Am vrut sã punctez ce înseamnã pasiunea de colectionar. Am reusit fãrã sã mergem la Bucuresti. Mie mi se pare un lucru extraordinar”, adaugã bãrbatul. Împãrtãsindu-i pasiunea de colectionar, domnul Ilie are numai cuvinte de laudã la adresa fostului sãu elev, Lavin Teslariu. „Sunt deosebit de mândru cã un fost elev, a cãrui mamã mi-a fost colegã, a prins aceastã pasiune extraordinarã. Pot spune cã si eu am avut o pasiune de a colecta cutii de chibrituri. Aveam sute cu imaginile acelea pe dânsele, dar dupã cutremurul din 1977 s-a dãrâmat casa. Le-am pus undeva, au dispãrut. Am avut o colectie micutã de monede, dintre care unele piese erau foarte valoroase. Am avut si dinar roman si denghii rusesti. Într-adevãr este de laudã domnul Lavin pentru ceea ce a fãcut si pentru ceea ce ne-a adus sã vedem. Pentru mine este un om deosebit de valoros, unul dintre cei mai buni lãzeni, care a fãcut si va face si în continuare lucruri mari. Pe viitor sper sã se ocupe în continuare de aceste colectii, care sunt mãrturii de netãgãduit despre viata românilor”, conclude acesta.

„Este o paginã de istorie din care putem sã învãtãm ceva si pe care putem sã o prezentãm si generatiilor care vor urma”

La eveniment a luat cuvântul si Pãrintele Andrei, mare iubitor de istorie si colectionar înversunat. „Mã simt onorat sã fiu astãzi aici. Sincer, chiar foarte bucuros. Este o activitate la care, dacã nu as fi participat, as fi avut regrete. L-am cunoscut pe domnul Teslariu sau am vãzut o parte din colectie acum cîtiva ani, când s-a organizat la Silver Mall o expozitie cu o parte din exponate. A fi colectionar nu este lucru usor. Sigur, dacã ne gândim la anii din urmã, poate cã multi dintre noi am avut anumite pasiuni. Eu am fost pasionat de filaterie, aveam niste clasoare cu timbre. Acum am alte pasiuni. Sunt si acum oarecum colectionar. Gândind ca omul matur care stie ce înseamnã o colectie, pot spune cã implicã timp si bani. Pentru a achizitiona diverse obiecte de care esti pasionat îti trebuie bani. Pui pasiunea mai presus de partea materialã si nu te mai uiti cât cheltui. Întotdeauna, colectionarul trebuie sã fie cunoscãtor de istorie. Deci, pe lângã timp pentru a cãuta, a scormoni, a achizitiona, a aduce ceea ce place sufletului trebuie bani, informatie si drag de ceea ce faci. Desigur, trebuie sã ai si un sprijin de la cei din jur pentru a putea sã-ti satisfaci pasiunea”. Apreciez cã domnul Teslariu a venit cu o parte a colectiei si la noi. Astãzi ne bucurãm de aceastã colectie si îl felicit pentru aceastã pasiune, dar si pentru cã împãrtãseste cu noi aceastã bucurie. Este o paginã de istorie din care putem sã învãtãm ceva si pe care putem sã o prezentãm si generatiilor care vor urma, pentru a vedea cum a fost viata militarã în trecutul nu foarte îndepãrtat”.

„Sub aspect educativ, ne aflãm într-un moment în care atentia elevilor este foarte greu de captat”

Actualul profesor de istorie al scolii din Laza a vorbit despre importanta pe care o are aceastã expozitie în rândul elevilor, precizând greutatea cu care dascãlii reusesc sã le capteze atentia copiilor în aceste vremuri. „Pasii mei pe tãrâmul Lazei sunt de putini ani si mi-a fost datã plãcerea sã cunosc un grup de oameni intelectuali, oameni de culturã, apreciatori ai stiintelor, care stiu ce înseamnã valorile culturale, spirituale si materiale. Preocupãrile legate de cultura româneascã, de cea materialã în cazul de fatã sunt mai adânci în cadrul comunitãtii Laza, inclusiv fii ai comunitãtii fiind foarte pasionati si ancorati în aceste realitãti din jurul nostru. Referitor la aceastã colectie si la cele viitoare, sperãm ca ele sã aducã în rândul elevilor nostri dorinta mai mare de cunoastere. Sper ca aceastã colectie sã realizeze o punte între abstract si concret, iar aceste piese istorice sã îi lãmureascã în privinta trecutului nostru istoric, chiar dacã este de epocã modernã si contemporanã. Sub aspect educativ, ne aflãm într-un moment în care atentia elevilor este foarte greu de captat, iar prin astfel de evenimente, prin vizite la muzeu si prin interactiuni cu persoane avizate, din spatiul cultural si stiintific, dar si artistic, nu putem decât sã clãdim un viitor mai sigur pentru acesti copii, care sã fie legat de cultura si istoria neamului lor. Pot sã lansez doar aprecieri pozitive si sã-i multumesc domnului Teslariu pentru faptul cã ne-a oferit spre analizã aceste obiecte si ne oferã suficient timp pentru a le deslusi tainele”.