O micã minune în viata celor doi soti din Râsesti, descoperiti trãind în ruine arse, flãmânzi si cu frica de sobolani!

CONTRAST… Viata celor doi soti din Râsesti, neputinciosi si bolnavi, descoperiti în ruinele unei case pe trei sferturi arse, cu sobolanii colcãind în cãmãruta în care se adãposteau, flãmânzi si fãrã niciun ajutor, este pe cale sã se schimbe! Desi cazul lor a fost scos la ivealã pe 1 septembrie, iatã cã, dupã numai douã sãptãmâni, oamenii cu suflet mare au reusit împreunã sã înfãptuiascã o micã minune. O cãsutã nouã, cu o camerã, un hol si o bucãtãrie s-a ridicat deja în curtea familiei Bucos, Rodica si Costicã, ambii având în jur de 60 de ani. Marinicã Lila, huseanul pe care te si miri în ce cazuri sociale îl gãsesti amestecat, are acum meritul sãu. Nu doar cã a ajuns la bãtrâni, dar a si muncit cot la cot cu alti voluntari mobilizati de el, pentru a ridica locuinta. Un om cu dare de mânã din strãinãtate a fost cel care, dupã ce a vãzut cazul, a spus cã va asigura banii pentru aceastã constructie, în care cei doi soti necãjiti sã trãiascã decent.

Minunile chiar se întâmplã, dacã oamenii se implicã sã le înfãptuiascã. La Râsesti, lucrurile au luat o întorsãturã neasteptatã, în bãtãtura celor doi soti, Rodica si Costicã Bucos, gãsiti la începutul lunii septembrie într-o stare greu de închipuit – flãmânzi, înconjurati de sobolani, într-o camerã pe jumãtate arsã si, cel putin femeia, plinã de rãnile suferite în urma incendiului petrecut acolo în urmã cu patru luni. Dupã ce s-a mediatizat cazul lor dramatic si neputinta în care se zbat, oamenii cu inimã bunã nu au rãmas indiferenti. Un român plecat peste hotare a decis sã dea toti banii, pentru ca o cãsutã nouã si decentã sã le fie de îndatã ridicatã acestor oameni. A trimis mai întâi bani pentru un frigider, care sã le fie umplut cu mâncare. Momentul în care bãrbatul vede alimentele la care nici nu a visat, în lungile zile în care au stat flãmânzi, si el, si sotia sa, a fost foarte emotionant. A început sã plângã si sã multumeascã.

„Nici nu am crezut cã cineva, vreodatã, i-ar putea scãpa de nenorocire pe acesti oameni”

Acum cãsuta este aproape gata. Are acoperis de tablã, peretii din BCA si usã nouã. Mai sunt de fãcut multe lucrãri, însã contrastul cu ruina care încã este alãturi nu poate lãsa pe nimeni indiferent. „Doamne ajutã! Nici nu am crezut cã cineva, vreodatã, i-ar putea scãpa de nenorocire pe acesti oameni. Sunt doi amãrâti. Asa au fost toatã viata lor, nu i-a ajutat nimeni. Au muncit cât au putut, cu ziua, pe la unul, pe la altul, dar pentru cã nu mai au putere, soarta lor pãrea scrisã. Acum vreo patru sau cinci luni, le-a mai ars si casa, iar ea era sã moarã acolo. Nici nu stim cum a scãpat. Au salvat-o în ultimul moment, dar a fost arsã tare pe la picioare. A stat prin spital, pe la Iasi, vai de sufletul ei. Când a venit acasã, nu avea unde sã se întoarcã, decât într-o camerã care nu arsese de tot. El, Costicã, o îngrijeste cât poate. Nu ne-am fi asteptat vreodatã ca cineva sã vinã, sã le facã o bucãticã de casã. Dumnezeu e mare si a avut milã de ei. Stiu cã el a iesit la pensie, dar nu stiu cât are. Putin, cã nu prea au lucrat decât în agriculturã si, cu ziua, prin sat”, spun consãtenii.