NEPUTINTÃ O mamã cu trei copii din Husi se teme cã va ajunge în stradã, dupã ce, de mai bine de un an, nu si-a putut plãti chiria pentru locuinta socialã pe care o ocupã. Situatia este cu atât mai dificilã cu cât femeia, care îi întretine singurã pe cei trei micuti, este bolnavã de TBC si doar printr-un noroc, spune ea, copiii încã nu au luat boala. Femeia sustine cã a încercat sã îsi gãseascã un loc de muncã, ca sã îsi câstige singurã banii, dar angajatorii refuzã sã o primeascã la muncã, auzind cã suferã de aceastã boalã extrem de contagioasã.
Ionut, 2 ani, Denisa, 5 ani si Denis, 7 ani, sunt trei frãtiori, despre care, cunoscându-i în alt context, nici n-ai putea bãnui cât de greu o duc la ei acasã! „Sunt un copil politicos/Cu lumea sunt cuviincios/Spun „te rog”, spun „multumesc”/Si tot ce-mi doresc primesc”, recitã, inimos, Denis, singura strofã pe care, de emotie, si-o mai aduce aminte, din clasa pregãtitoare, pe care o urmeazã în prezent. „E un copil istet, stie mai multe poezii, dar… le-a uitat. Si Denisa e desteptã”, îi laudã mama. Femeia are 32 de ani si îsi creste singurã copiii. Si poate cã i-ar fi mai usor, spune ea, dacã ar fi sãnãtoasã. Suferã însã de TBC încã din anul 1995. În 2013, povesteste Monica, a stat din nou internatã la Vaslui, pentru tratament. Sustine cã a respectat sfatul medicilor, dar anul trecut boala a recidivat. Ea sustine cã, deocamdatã, cei trei micuti nu s-au îmbolnãvit de boala despre care este cunoscut faptul cã îi afecteazã, în primul rând, pe membrii familie, primii cu care persoana bolnavã vine în contact.
Angajatorii din Husi nu o pot primi din cauza bolii contagioase!
„O ducem greu. Dacã eu as fi sãnãtoasã, sã mãm poatã primi patronii la muncã, altfel am trãi. Necazul nostru cel mare este cã nu am mai putut plãti chiria la Primãrie, de mai mult de un an de zile. Si acusi trebuie sã se reînnoiascã contractele, si stãm cu fricã”, spune Monica. Chiria la cãmeruta din blocul „Recon”, pe care o ocupã aceastã familie, este de 53 de lei, pe lunã. Monica trãieste însã, cu cei 3 copii, din banii de alocatie si ajutor social. „Cam 350 de lei. Din ei, le iau mâncare la copii. Cartofi, fasole, ulei iau, margarineã, ce pot… Carne nu se poate, cã e scumpã, prea scumpã. Sã stiti cã eu m-as duce sã muncesc, sunt tânãrã, dar nu mã primeste nimeni”, spune ea, arãtând mai multe acte medicale pe care scrie….TBC. „Când te angajezi, trebuie sã duci adeverintã medicalã cã esti sãnãtos. Fuge lumea când aude cã am tuberculozã. Se tem sã nu îmbolnãvesc pe toti de acolo. Degeaba le spun cã eu i-au tratament, cã aproape sunt bine, cã ei cred cã boala asta e prea molipsitoare, ca sã mã primeascã undeva. Stiu cã boala aceasta revine, dacã trãiesti greu si mãnânci din sãrãzie. Toatã lumea fuge de mine si nu îmi pot câstiga singurã pâinea. Am nevoie de ajutor, dar cine credeti cã ar vrea sã ajute un om bolnav de TBC, cu trei copii?!”, plânge femeia, strângându-si copiii lângã ea.
