STUDIU… Cotul Negru, spațiu din vestul orașului Bârlad, este un loc încărcat de istorie, dar rămâne, încă, insuficient cercetat de arheologi mai având multe lucruri nedezvăluite. Bârlădeanul Valentin Rășcanu, profesor de geografie și Protecția Mediului la Liceul Tehnologic din Puiești, s-a ocupat de o așezare de pe partea dreaptă a Văii Seci, vizavi de necropola cercetată de muzeograful Vasile Palade. Acesta a făcut câteva cercetări în Cotul Negru, unde a descoperit o așezare dacică, însă nu a avut susținerea necesară pentru a face cercetări ample. „Fără o cercetare în adâncime, nu mă pot pronunța asupra dimensiunilor și perioadei de existență a așezării dacice, dar pot prezenta indiciile care au stat la baza cercetărilor”, a scris profesorul Rășcanu. Acesta ne-a trimis solicitarea sa către Consiliul Județean Vaslui, prin care dorește să fie ajutat în cercetare, explicând clar și de ce.
«La prima vedere, locul nu spune nimic din punct de vedere istoric. Am observat reacția de neîncredere a profesorului Gheorghe Gherghe că aici ar fi fost putut exista o așezare dacică și/sau romană. În lucrarea sa „Târgul Bârladului. Geneza și hotarul”, istoricul afirmă deschis că activitatea atelierelor de prelucrare a cornului de cerb de la Valea Seacă au fost mult exagerate, așezarea fiind de dimensiuni reduse. Și-a schimbat imediat expresia feței când a găsit fragmentele de ceramică și când i-am explicat despre caracteristicile spațiului, avantajele locului din punct de vedere geografic: sursa de apă, o apărare naturală, expunerea spre est, relieful relativ plat aproximativ 2-3 hectare și culmea mai înaltă spre vest, ca o cale de scăpare în caz de pericol. Puțin dezorientat , a pus o întrebare retorică: de ce Vasile Palade, care a cercetat 30 de ani necropola de pe pârâul Valea Seacă, nu s-a gândit nicio clipă că adevărata așezare se află pe partea dreaptă a pârâului? Acest loc pare nepotrivit, la prima vedere, pentru o așezare dacică, dar, mă gândesc, că ar fi putut exista un drum principal care lega Valea Bârladului de Valea Tutovei, iar cetatea, bine adăpostită, ar fi fost pe acest traseu.
Așezarea de la Valea Seacă, de pe dreapta pârului, nu apare menționată în niciun document, exceptând cartea profesorului Gheorghe Gherghe, apărută în 2021, la un an după ce a vizitat locul (!) și în care își pune o întrebare pertinentă: de ce nu ar fi existat o așezare gotică pe Valea Seacă? Cercetarea de pe teren, prin periegheză, a fost una de lungă durată, cu materiale adunate la fiecare ieșire pe teren și cu o reconstituire imaginară bazată pe formele de relief existente. Mă refer aici la cele două ravene perpendiculare pe Valea Seacă, care încadrează așezarea la nord și sud, dar și de canalul transversal care reprezintă cel mai probabil calea de acces spre așezare, astăzi puternic erodat și întrerupt de depunerile aduse din zona orășenească, după cutremurul din 1977, în principal cărămidă rezultată din demolări, alături de deșeurile menajere depozitate ilegal, mai ales în ultimii ani.
La prima vedere, locul nu mai are nimic spectaculos, chiar dacă ne-am aștepta la ruinele unor cetăți din piatră, una lângă alta, precum cele enunțate de Al. Papadopol-Calimah (Sucidava, în lucrarea “Notiță istorică despre Bârlad”) sau Gheorghe Clapa (Tamasidava, în Revista Elanul, nr. 180) ș.a.. Foarte probabil, s-a folosit și piatră, în principal gresie care se găsea din abundență pe o ravenă din apropiere. Au fost încercări de încadrare geografică a unor cetăți dacice, de exemplu în articolul „Bârladul în antichitate” (Gheorghe Clapa), dar o localizare făcută din birou pe baza unor descrieri sumare este greu de realizat. La fel ca și în cazul lui Al. Papadopol-Calimah, ce menționează cetatea Sucidava, dar nu oferă alte coordonate.
Fără o cercetare în adâncime, nu mă pot pronunța asupra dimensiunilor și perioadei de existență a așezării dacice, dar pot prezenta indiciile care au stat la baza cercetărilor. În afara ravenelor prezentate mai sus ca mijloc de apărare și cale de acces, a formei relativ plane, ceramica întâlnită ne succită interesul. În partea de nord, o cantitate mare de ceramică, la suprafață, este cenușie și relativ mai nouă, în timp ce în partea de sud, ceramica este mai roșie, mai grosieră și mai veche. Cantitatea mare de ceramică semnalează însă faptul că era o așezare importantă. Un alt indiciu îl reprezintă grosimea solului – 1,5-2 m, care nu este aluvionar, ci compact, demonstrând că s-a format pe loc într-o așezare stabilă, cu fragmente de ceramică până la suprafață.
Ca o ironie, am putut să fac cercetări în adâncime în urma unor activități ilegale prin care oamenii excavau solul negru și îl transportau în propriile curți ca pământ fertil, bineînțeles, cu tot cu ceramică, iar în loc puneau resturi menajere. Reversul acestei activități ilegale este sumbru, ceramica este fragmentată în bucăți mici și este transportată fără a fi cercetată vreodată, iar resturile menajere contaminează probele, făcând cercetarea anevoioasă.
Forțat de împrejurări, am cerut ajutorul Primăriei Bârlad, prezentând dovezi și imagini pe care le aveam la momentul respectiv, pentru a proteja situl și eventual începerea cercetărilor. Primăria Bârlad, prin persoana domnului primar Boroș Dumitru, și-a onorat promisiunea, a curățat locul și a oprit excavările ilegale. Totodată, a înaintat o adresă către Consiliul Județean Vaslui, sesizând existența unui site arheologic.
În urma cercetărilor efectuate de către specialiști ai muzeului Județean și muzeul “Vasile Pârvan” din Bârlad, Consiliul Județean confirmă printr-o adresă că este vorba de o așezare distinctă de necropola cercetată de Vasile Palade, fostul director al Muzeului din Bârlad. O cercetare amănunțită se lasă așteptată fără nicio explicație, ca și cum cineva parcă se teme că istoria Bârladului va trebui să fie rescrisă!», a trimis prof. Valentin Rășcanu, Liceul Tehnologic Puiești, către Redacția Bârlad a cotidianului Vremea Nouă.
