NECAZ Din cauza unui accident suferit în 2011, în urma cãruia s-a ales cu o arsurã gravã la nivelul fetei, niciun patron nu vrea sã o angajeze! Are doi copii de crescut, iar din cei 200 de lei, cât primeste la ajutorul social, trebuie sã îsi ia creme, fãrã de care ar fi si mai desfiguratã. În aceastã situatie este o huseancã, Mihaela, în vârstã de 35 de ani, care nu mai stie cui sã îi cearã ajutorul, pentru a se vindeca.
În 2011, Mihaela se afla, la muncã, în Italia. Acolo, povesteste ea, vrând sã pregãteascã ceva de mâncare, a uitat o tigaie cu ulei încins pe aragaz. A luat foc tot ce era în jur, iar femeia, panicatã, a vrut sã stingã focul cu o oalã cu apã, aruncatã la întâmplare. Numai cã aburii si lichidul încins au venit peste fata ei, rãnind-o grav. Mihaela a stat 3 luni într-un spital din Italia si medicii de acolo, spune ea, si-au dat toatã silinta sã o îngrijeascã bine. Pentru ai repara cât de cât fata desfiguratã, medicii i-au luat portiuni de piele de pe ambele picioare, iar urmãrile sunt vizibile si astãzi. Din pãcate, tratamentele recuperatorii ar fi trebuit prelungite, însã, fãrã niciun ban, în Italia, nu ar mai fi putut rãmâne. S-a întors în tarã si aici a început sã înteleagã si mai bine efectele accidentului. „De doi ani caut ceva de muncã. Femeie de serviciu, orice, nu conteazã. Am lucrat 7 ani la o fabricã de confectii din Husi. Am doi copii la scoalã. Eu întretin singurã familia. Nu mã primeste însã, nimeni. Când se uitã la mine, la rana de pe fatã, patronul spune cã da, mã vor mai cãuta ei. Dar nu mai dã nimeni niciun semn. Altii îmi spun în fatã cã, din cauza asta, nu mã pot primi la serviciu”, spune, cu lacrimi în ochi, Mihaela. Ea aratã apoi un cupon de la ajutor social, pe care scrie: 230 de lei. „Cu banii acestia, niciun medic nu te primeste, mai ales acum, când se plãtesc toate la spital, sã vadã dacã te poate ajuta printr-o operatie”.
„Fãrã un loc de muncã e greu de tot”!
Din acesti bani, plus alocatiile copiilor, trebuie sã îsi cumpere, lunar, creme pentru rana de pe fatã, Biolastic si Sameplast, al cãror pret nu e unul accesibil la un asemenea venit. „Nu se poate fãrã creme. Se încreteste fata, se strânge si usturã”, spune femeia. Mihaela spune cã nu îsi doreste decât sã se facã bine si sã poatã munci. „Dacã un doctor ar putea sã mã ajute, as crede cã m-am mai nãscut odatã. Fãrã un loc de muncã e greu de tot. N-am cu ce încãlta copiii, n-am cu ce îi îmbrãca, iar factura la luminã ne-a venit de 1000 de lei. S-ar putea sã rãmânem si fãrã luminã si va fi si mai greu. De la primãrie mi s-a spus cã <<ne-am învãtat sã stãm cu mâna întinsã>>, dar e dureros când esti atât de necãjit, iar cei care au, nu vor deloc sã te înteleagã. Trãiesc cu speranta, poate cineva chiar vrea sã ne ajute si pe noi. Copiii nu mai cer nimic, se bucurã doar cã mama trãieste, chiar dacã a trecut printr-un accident”, spune, plângând, Mihaela.
