Cei care se ocupă de mai mult timp de creşterea caprelor spun că îţi poţi deschide o fermă şi cu 30 de capete, care ar costa în jur de 10.000 de lei, iar banii îi poţi recupera din primul an.
Printre copaci, din deal coboară un cârd de capre până la poale. Le însoţeşte Breazu, un câine ciobănesc. Nu latră şi nu le arată drumul, mai mult le păzeşte de jivinile care ar putea apărea prin pădure. În mijlocul caprelor e Cătălin, un tânăr de 30 de ani din Aluniş, o comună aproape de Slănic Prahova, care, în urmă cu vreo 5 ani, i-a luat oile lui taică-su şi le-a schimbat cu capre. Acum a ajuns la 70.
Cei care se ocupă de mai mult timp de creşterea caprelor spun că îţi poţi deschide o fermă şi cu 30 de capete, care ar costa în jur de 10.000 de lei, iar banii îi poţi recupera din primul an.
Mentor în afacere i-a fost Nicolae Teju, un vecin din sat, om cu funcţie în Sindicatul Naţional al Crescătorilor de Ovine şi Caprine. „I-am zis, «lasă oile, că n-ai ce face cu ele». La capră producţia e mult mai mare, aproape dublă. Ai 50 de kilograme de brânză pe an şi 280-300 de litri de lapte”, explică cum stau lucrurile crescătorul Teju, care a ajuns în aproape 7 ani la o turmă de 200 de capre.
Teju spune că l-au căutat mulţi tineri interesaţi să-şi deschidă o fermă de capre. Laptele şi brânza au început să fie din ce în ce mai căutate, pentru că sunt mai sănătoase decât produsele de la celelalte animale.
Psihologia caprei
Dacă vrei să-ţi deschizi o astfel de fermă, trebuie să ştii un pic şi din psihologia animalului. În momentul în care sunt multe capre în turmă, peste 100, producţia scade considerabil.
„Capra e un animal foarte curios. Dacă iau o cracă şi le-o pun în apropiere se adună 7-8. În momentul în care sunt multe, li se pare că fiecare mănâncă ceva mai bun, se plimbă dintr-o parte în alta şi nu se mai hrănesc. Cel mai bine e în cârduri mai mici”, explică fermierul.
La căprărie, Cătălin e un fel de om orchestră: le duce la păscut, le mulge şi face brânza. „Vând la clienţi mai vechi, un fel de abonaţi care vin des la mine. Brânza o dau cu 15 lei kilogramul, iar laptele e în jur de 3 lei. În plus, cu zerul poţi creşte un porc, urda o mai dai la păsări”, spune căprarul.
„Animal deştept, nu e proastă ca oaia”
De cum cade frunza şi intră frigul în pădure, oaia rămâne în staul şi aşteaptă mâncare de la stăpân. „Capra o scoţi la păscut, chiar dacă e frig. Dacă nu ninge, mai găseşte o frunză, rămurele, coceni, mugurele, le mănâncă”, explică Nicolae Teju, mentorul căprarilor din Aluniş. Prin pădure, capra paşte tot felul de plante medicinale. „Acum mă bat pentru laptele terapeutic. Cel de capră e medicament curat, e foarte bun pentru boli digestive şi la plămâni”, crede cu tărie fermierul Teju, care mai zice pe sub mustăţi că un pahar de lapte de capră bate cu siguranţă până şi Viagra.
După mai bine de 5 ani de crescut capre, ciobanii concluzionează: „Capra e foarte înţelegătoare, nu e proastă ca oaia. Dacă omul stă jos, stau şi ele, o dresezi uşor.”
Dacă vrei să le creşti singur, cel puţin vara te trezeşti pe la ora 5 şi mergi la culcare seara târziu, pe la miezul nopţii. „Avantajul că ele se satură repede, în 3-4 ore pasc şi apoi iau o pauză. În timpul ăsta, la prânz, am vreme să fac brânza, de exemplu”, povesteşte Cătălin cum decurge o zi de muncă la ferma de capre.
La Cătălin e mai mult decât o afacere, e un fel de simbioză om-capră. Cum a plecat ciobanul de lângă ţarc până în vale, toate caprele şi-au mutat brusc privirile speriate spre el şi au început un cor puternic de behăituri. „Au văzut că pleacă şi strigă după el”, explică mama lui Cătălin.
evz.ro