■ Ministerul Muncii a emis o serie de recomandări pentru prevenirea răspîndirii virusului ■ în rezumat ele spun că angajaţii pot munci şi de acasă ■ dar pentru aceasta e nevoie de “maldăre” de hîrtii ■ semn că unii nu se vindecă niciodată de birocraţie ■
Prevenirea răspîndirii coronavirusului este o precupare naţională şi este normal să fie aşa în această perioadă. Majoritatea instituţiilor s-au gîndit la o serie de măsuri care să sprijine acest efort, însă unele au făcut acest lucru într-o manieră care dovedeşte că în cazul lor infestarea cu birocraţie este mai puternică decît orice epidemie.
Un astfel de caz, nefericit, este cel al Ministerului Sănătăţii, care poate îşi revizuieşte atitudinea măcar în al treisprezecelea ceas. Astfel, via Prefectura Neamţ, aflăm că Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale a formulat o serie de recomandări în scopul prevenirii răspîndirii infectării cu coronavirus.
Denumite pretenţios măsuri de flexibilizare a raporturilor de muncă, recomandările prevăd în rezumat posibilitatea reducerii programului de muncă sau chiar, acolo unde este posibil, varianta ca salariatul să lucreze de acasă. Pînă aici absolut normal, de apreciat, numai că pentru ca acest lucru să se întîmple reprezentanţii ministerului amintit s-au gîndit că e normal şi bine să pună în cîrca cetăţenilor întocmirea unor “maldăre” de hîrtii. Pe principiul ţara arde, dar ministerul se piaptănă.
Astfel, pentru modificarea temporară a locului de muncă la domiciliul salariatului ar trebui o decizie sau un act adiţional la contractul de muncă, care să cuprindă “elementele”: “faptul că salariatul lucrează de la domiciliu; perioada în care se aplică această măsură; programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să controleze activitatea salariatului său şi modalitatea concretă de realizare a controlului; obligaţia angajatorului de a asigura transportul la şi de la domiciliul salariatului, după caz, al materiilor prime şi materialelor pe care le utilizează în activitate, precum şi al produselor finite pe care le realizează”.
Pentru desfăşurarea activităţii prin telemuncă, trebuie tot un act adiţional la contractul de muncă care trebuie să conţină: “precizarea expresă că salariatul lucrează în regim de telemuncă; – perioada şi/sau zilele în care telesalariatul îşi desfăşoară activitatea la un loc de muncă organizat de angajator;
– locul/locurile desfăşurării activităţii de telemuncă, convenite de părţi; – programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să verifice activitatea telesalariatului şi modalitatea concretă de realizare a controlului; – modalitatea de evidenţiere a orelor de muncă prestate de telesalariat; – responsabilităţile părţilor convenite în funcţie de locul/locurile desfăşurării activităţii de telemuncă, inclusiv responsabilităţile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
– obligaţia angajatorului de a asigura transportul la şi de la locul desfăşurării activităţii de telemuncă al materialelor pe care telesalariatul le utilizează în activitatea sa, după caz;
– obligaţia angajatorului de a informa telesalariatul cu privire la dispoziţiile din reglementările legale, din contractul colectiv de munca aplicabil şi/sau regulamentul intern, în materia protecţiei – datelor cu caracter personal, precum şi obligaţia telesalariatului de a respecta aceste prevederi; – condiţiile în care angajatorul suportă cheltuielile aferente activităţii în regim de telemuncă”.
Cumplit meşteşug de birocraţie şi lipsă de perspectivă: în condiţiile în care, să spunem în clar, e de dorit ca acolo unde se poate munci de acasă să se întîmple acest lucru pentru a limita probabilitatea răspîndirii unui virus, într-o situaţie de criză, să pui în cîrca oamenilor întocmirea de hîrtii ca să ai tu cu ce îţi acoperi “munca” de birocrat, e de-a dreptul condamnabil. Poate îşi revizuieşte onor ministerul atitudinea şi sperăm să nu se ia ■ăravul birocratic şi la alte instituţii….http://monitorulneamt.ro/neamt-coronavirus-si-ministerul-muncii-cumplit-mestesug-de-birocratie/
